Întreruperea gândurilor Autiștilor. 12 testimoniale personale.
În acest articol, 12 persoane autiste explică sentimentul insuportabil de a fi smulse din gândurile lor și de ce o zi cu multe tranziții și evenimente poate fi contraproductivă pentru dezvoltarea unei persoane autiste. O întrerupere poate fi reprezentată de o îmbrățișare neanunțată sau de orice noi sarcini venite de-a lungul zilei care nu au fost anunțate și discutate în prealabil.
Aceasta este traducerea articolului original creat de Jaime A. Heidel, Autistul articulat. A fost diagnosticată în spectrul autist în 2015, la vârsta de 35 de ani și este contribuitor al NeuroClastic, cea mai mare publicație creată de autiști cu contribuitori din peste 20 de țări.
Dacă sunteți o persoană neurotipică, s-ar putea să vi se pară destul de enervant să fiți întrerupt când sunteți în mijlocul a ceva important. Cred că majoritatea oamenilor o fac într-o măsură sau alta. Cu toate acestea, atunci când ești neurodivergent, a fi întrerupt este oribil la un cu totul alt nivel.
Am pus recent o întrebare pe pagina mea de Facebook: "Cum se simte întreruperea sarcinilor pentru o persoană autistă?". Răspunsurile pe care le-am primit au fost uluitoare și m-au făcut să realizez, încă o dată, că nu sunt nici pe departe singură în modul meu de a experimenta lumea.
Dacă vă întrebați de ce persoana neurodivergentă din viața dvs. se enervează, se rănește, nu se concentrează, se agită emoțional sau are o criză de nervi atunci când este întreruptă din îndeplinirea unei sarcini (orice sarcină, dar mai ales una în care este foarte implicată), acest articol vă poate ajuta să înțelegeți mai bine ce se întâmplă în interior pentru a provoca aceste reacții.
Mai jos sunt prezentate 12 citate de la persoane neurodiverse care explică, în detaliu, cum se simte pentru ele întreruperea sarcinilor. *
*Citatele au fost editate pentru conținut, claritate și lungime. Toate comentariile sunt anonime.
1) "Este ca și cum aș scrie pe o mare foaie de sticlă, iar întreruperea este ca un baros în sticlă. Gândurile mele se spulberă și sunt trimise violent în toate direcțiile. Este revoltător și dezorientant și mă face să mă înfurii și să-mi vină să plâng în același timp."
2) "Dacă sarcina este întreruptă, nu-mi amintesc nimic din ceea ce am făcut și trebuie să mă întorc la început și să-mi refac pașii până când găsesc punctul în care am părăsit sarcina. Găsesc acest lucru incredibil de anxios."
3) "Se simte ca o găleată de apă rece pe față după ce ai primit un masaj relaxant."
4) "Mă simt ca și cum pielea mi-ar fi smulsă de pe corp (și știu cum e cu o rană). Înseamnă, de asemenea, că îmi va fi frică irațional de a reveni în hiper-concentrare dacă cineva se întoarce și mă întrerupe din nou. În plus, înseamnă că aș putea chiar să uit cum să fac lucruri precum folosirea unui cuptor cu microunde sau cum să ajung din punctul A în punctul B."
5) "Este ca și cum creierul meu ar fi alunecat fericit pe apă și s-ar fi sfârșit grosolan pe o răzătoare de brânză, în esență."
6) "Este ca și cum ți s-ar tăia brusc calea în trafic. Știi, genul ăla de întrerupere în care trebuie să blochezi frânele și aproape că te lovești cu coada de pește în camionul ăla uriaș de lângă tine? Dintr-o dată, ești atât de zdruncinat încât nici măcar nu-ți mai amintești încotro mergeai, cu atât mai puțin culoarea mașinii vinovate."
7) "Pe scurt, nu mai am nicio idee despre ce naiba fac și trebuie să o iau de la capăt."
8) "E ca și cum cineva mi-a tras fizic covorul de sub picioare și am aterizat atât de tare pe spate încât sunt complet amețit. Îmi poate lua ore, zile sau chiar săptămâni să mă întorc la ceea ce am început. Poate părea extrem, dar, din cauza anxietății și a altor afecțiuni comorbide, petrecusem deja ore, zile sau chiar săptămâni gândindu-mă la sarcina respectivă înainte de a o începe."
9) "Este un șoc pentru sistem, ca și cum ai ieși dintr-o casă caldă în frigul iernii... doar că mintea mea are probleme în a se opri, pentru că dacă sunt adâncit într-un proiect complicat (mai ales dacă încerc să rezolv o problemă), jumătate din creierul meu este încă acolo.”
Persoana care m-a întrerupt nu a făcut decât să smulgă o parte din mine, să mă facă să mă simt puțin rău și să mă lase să încerc să o ajut (ca să fiu politicos). Indiferent de asta, sunt iritat și supărat pe persoana respectivă, încercând în același timp să fiu în continuare o companie bună, să nu mă rănesc accidental făcând orice ar fi noua sarcină, încercând totodată să îmi mențin gândurile despre proiectul din care am fost întrerupt.
Partea cea mai rea este că, dacă sentimentele mele de frustrare transpar (chiar dacă încerc să le maschez), persoana respectivă poate țipa la mine sau reacționa urât dacă nu reușesc să ascund suficient de bine ceea ce simt."
10) "Dacă întreruperea nu este una planificată, sunt cuprins de o furie irațională și mă atac. Este aproape ca și cum aș fi incapabil să fiu calm, rațional și obiectiv. Nu pot trece înapoi la ceea ce făceam, pentru că nu pot captura fulgerul într-o sticlă a doua oară. După aceea, sunt complet epuizat și mă prăbușesc."
11) "E ca și cum aș fi construit un castel de cărți de joc și, cu fiecare nivel, mă ridic pentru a ajunge mai sus și a vedea/înțelege mai mult despre ceea ce fac... deodată, cineva se apropie și spune: "Hei... Hei!", apoi se simte frustrat că nu răspund și dărâmă întreaga structură și pe mine cu ea pentru a spune: "Ce mai faci?", doar pentru a pleca fără să aștepte măcar un răspuns."
12) "Întreruperile sunt foarte stresante. Le cer oamenilor să nu mă întrerupă atunci când fac ceva decât dacă este necesar, dar de obicei oamenii îmi ignoră cererea și, astfel, am dezvoltat anxietate în preajma oamenilor. Mă simt în siguranță doar într-o situație sau în preajma oamenilor în care știu că nu voi fi abordată fără motiv. În caz contrar, sunt în permanență la limită."
După cum puteți vedea din aceste răspunsuri descriptive, întreruperea unei persoane neurodivergente este similară cu un atac fizic sau emoțional. De aceea, este atât de esențial ca persoanele neurotipice să înțeleagă că întreruperile trebuie păstrate pentru urgențele legitime.
Acestea fiind spuse, dvs. și persoana neurodivergentă din viața dvs. puteți, de asemenea, să stabiliți un program în care o anumită perioadă de timp este rezervată pentru anumite sarcini. Alternativ, și eu prefer această metodă, trimiteți un e-mail sau un SMS persoanei neurodivergente , astfel încât să audă și să vadă că doriți să luați legătura. Acest lucru ne va permite să ne desprindem de sarcină în mod natural și în ritmul nostru, astfel încât sentimentul să nu fie strident.
De asemenea, este important să ne amintim că majorității persoanelor neurodivergente nici măcar nu ne place când ne întrerupem. Acest lucru înseamnă că organismul nostru ne poate spune că ar trebui să mâncăm, să bem apă, să mergem la baie sau să ne odihnim, iar mulți dintre noi nu vor ține cont de aceste semne de avertizare (sau chiar nu vor fi pe deplin conștienți de ele) până în ultima secundă posibilă.
Cu alte cuvinte, comportamentul nostru nu este motivat social și nu are nimic de-a face cu cineva sau ceva în afara noastră. Deoarece a fi întrerupt este atât de dureros pentru noi, încercăm pur și simplu să ne păstrăm simțul echilibrului intern (care este oprit aproape tot timpul, cu excepția cazului în care suntem complet imersați într-o sarcină).
Acesta este motivul pentru care avem nevoie de mijloace alternative de comunicare ca și acomodare ( căști Noise Cancelling, ochelari polarizați etc ), la fel de urgent cum o persoană cu diabet are nevoie de insulină sau un astmatic are nevoie de inhalatorul său. Acest lucru trebuie luat în serios.
Aceasta este traducerea articolului original creat de Jaime A. Heidel, Autistul articulat. A fost diagnosticată în spectrul autist în 2015, la vârsta de 35 de ani și este contributor al NeuroClastic, cea mai mare publicație creată de autiști cu contribuitori din 20 de țări. Link aici: