3 pași pentru a stabili limitele copilului autist
Când adulții autiști vorbesc despre acceptarea și înțelegerea copiilor autiști și a comportamentelor autiste, părinții devin destul de stresați...
- Deci, pur și simplu, nu există limite?
- Deci îl lăsăm pe copilul nostru autist să dicteze totul?
- Deci îl lăsăm pe copilul nostru autist să ne calce în picioare?
Dar, prieteni, nu asta vă încurajează, de fapt, autiștii să faceți.
Nimeni nu spune să nu existe limite!
Doar că, uneori, stabilirea și navigarea limitelor cu un copil autist arată diferit față de cum ar fi cu un copil neurotipic.
Și voi fi sinceră... Nu este întotdeauna ușor de făcut.
Așa că astăzi împărtășesc 3 pași pentru a naviga limitele cu copilul autist, astfel încât să puteți începe să stabiliți și să comunicați mai ușor limitele.
Acest articol este o traducere și adaptare din limba engleză. Articolul original poate fi citit aici.
Ce sunt limitele și de ce contează?
Acum, înainte de a intra în subiect, vreau să clarificăm un lucru...
Ce sunt, mai exact, „limitele”?
Limitele sunt linii invizibile care comunică ce este și ce nu este permis sau acceptat.
Și, pentru că sunt invizibile, limitele pot fi foarte complicate pentru unii copii autiști.
Dar limitele sunt foarte importante pentru că îi ajută pe copiii autiști să navigheze prin lume fără a-i răni involuntar pe ceilalți.
De asemenea, atunci când sunt făcute corect, limitele îi ajută pe copiii autiști să se pregătească pentru succes.
Pentru că, atunci când cunoaștem limitele, putem răspunde mai ușor așteptărilor pe care ceilalți le au de la noi.
Pasul unu: Stabiliți împreună limitele
Primul pas spre navigarea limitelor cu copilul dumneavoastră autist este acela de a stabili limitele împreună.
Atunci când ne gândim la limite, ca părinți, credem că noi decidem limitele și ceea ce este sau nu este acceptabil.
Dar, pentru ca limitele să facă o diferență reală și sănătoasă pentru copilul autist, acesta trebuie să înțeleagă motivul pentru care a fost stabilită limita respectivă.
Iar cel mai simplu mod pentru asta este să stabiliți și să fiți de acord cu limitele împreună.
„Dar, Kaylene, cum rămâne cu situațiile în care trebuie, pur și simplu, să mă asculte?”
Am să vă provoc și am să vă spun că, dacă nu aveți un motiv real pentru o limită, aceasta nu ar trebui să fie o limită pe care să o impuneți copilului dumneavoastră autist.
Pasul doi: Comunicați clar limitele
Atunci când comunicați limitele, gândiți-vă exact la ceea ce doriți să facă copilul dumneavoastră.
Pentru că, să fim sinceri, a spune „fii amabil” poate fi interpretat în multe feluri.
Gândiți-vă la ceea ce puteți vedea pe obiectivul unei camere de luat vederi. Cum arată limita? Cum sună?
Fiind formulată cât se poate de clar, îl va ajuta pe copilul dumneavoastră să știe exact ce se așteaptă de la el.
Asta înseamnă și că nu putem schimba așteptările din greșeală sau pentru că avem o zi proastă.
Odată ce ați creat acele câteva limite cu copilul dvs. și ați definit așteptările clare, este timpul să le reprezentați vizual.
Folosiți imagini din viața reală dacă este posibil, dar puteți, de asemenea, să le desenați pur și simplu. Cel mai important lucru este să vă asigurați că există o reamintire clară și vizuală așteptării pe care o aveți de la el.
Pasul trei: Navigarea limitelor
Chiar și limitele create împreună cu copilul dvs. și comunicate în mod clar vor fi, uneori, încălcate.
Deci, ce facem cu limitele stabilite cu copilul nostru autist atunci când acestea nu sunt respectate?
Primul lucru pe care veți dori să îl faceți este să vă asigurați că obțineți toate detaliile.
- Când a fost depășită limita?
- Cine a fost implicat?
- Ce s-a întâmplat înainte și mai devreme în acea zi? Dar după?
- A fost ceva diferit în acea zi?
Apoi, veți dori să aflați de ce copilul dvs. nu a putut să respecte limita.
Puteți folosi indicii din informațiile pe care le-ați adunat deja și puteți vorbi cu copilul dumneavoastră.
Uneori, este vorba doar de a vă pune în locul copilului dumneavoastră și de a vă gândi: în acel moment, ce m-ar face să îmi fie greu să respect planul nostru?
Acum un avertisment... Vă rog să nu săriți la „pentru că nu a vrut X” sau „pentru că nu a avut chef de Y” ca motiv.
Deși, la suprafață, poate părea că acesta este motivul, vreau să săpați un pic mai adânc pentru a afla DE CE „nu a vrut” sau „nu a avut chef” de acel lucru.
Acum, că ați aflat de ce copilul dvs. are dificultăți în a respecta limitele, este timpul să faceți împreună un nou plan.
- Dacă a uitat sau a fost distras, cum puteți să îl ajutați să își amintească sau să folosiți elemente vizuale?
- Dacă a fost anxios, cum îl puteți ajuta să treacă peste această anxietate?
- Dacă limitele au fost nerealiste de la bun început, cum puteți să vă modificați și să vă ajustați așteptările?
Acest proces poate dura mult timp și pot exista mai multe runde de ajustări, de încercări ale noului plan și de noi ajustări.
Vreau să țineți minte că nu eșuați (nici dumneavoastră, nici copilul!) dacă îi e greu să respecte limitele de la primele încercări! Da, chiar dacă a ajutat la crearea limitei și este pe deplin de acord cu aceasta.