Autismul și Neurofeedback: Revoluționar ori un Experiment periculos și neetic?

În lumea cercetării și ”tratamentelor pentru autism”, o procedură controversată și în mare parte nevalidată în contextul autismului, numită neurofeedback, a câștigat o atenție problematică pentru viitorul persoanelor autiste. Promovată de unii ca o soluție miraculoasă pentru ”recuperarea” sau ”vindecarea autismului”, neurofeedback este de fapt o metodă extrem de experimentală, care ignoră nevoile senzoriale ale persoanelor autiste și pune în pericol bunăstarea acestora.

Introducerea controversată a neurofeedback-ului în tratarea autismului

Conform mai multor surse create de autisti, printre care Thinking Autism Guide,  The Autistic Advocate și Neuroclastic precum și susținători ai autiștilor precum Dr. Barry M. Prizant Md., neurofeedback nu are fundament științific în ceea ce privește susținerea afirmațiilor sale privind tratarea autismului. Mai mult, subliniază ideea greșită că persoanele autiste ar trebui "reparate" sau "vindecate", în loc să fie acceptate și sprijinite în funcție de nevoile lor unice.

Procedura în sine implică plasarea unor electrozi pe capul persoanei care participă la studiu, iar aceasta este adesea supusă unor condiții restrictive și inconfortabile, cum ar fi imobilizarea într-un scaun sau legarea de acesta. Acest lucru poate fi deosebit de traumatizant pentru persoanele autiste, care sunt în mod natural mai sensibile la stimulii senzoriali și pot experimenta o gamă largă de nevoi senzoriale.

Procedura invazivă și traumatizantă a neurofeedback-ului

În ciuda îngrijorărilor legate de ineficacitatea și etica acestei proceduri, unii practicieni continuă să o promoveze ca pe o abordare inovatoare pentru tratarea autismului. Aceasta pare să fie încă o dovadă a faptului că societatea este dispusă să pună în pericol bunăstarea persoanelor autiste în numele așa-zisei "normalități".

De asemenea, este important de menționat că neurofeedback este calibrat pe baza minților și creierelor non-autiste, considerându-le drept reperul normalității și încercând apoi să "antreneze" creierul autist să imite aceleași funcții ale creierului non-autist. Această abordare poate fi considerată o formă de conversie la nivel cerebral și este extrem de toxică, malignă și intruzivă, precum și neetică și periculoasă. Impunerea unei astfel de "normalități" asupra creierului autist reprezintă o încălcare a dreptului la autonomie și demnitate al persoanei autiste și ignoră diversitatea neurologică în mod inacceptabil. Aceasta abordare perpetuează ideea greșită că persoanele autiste sunt inferioare sau defectuoase și că ele trebuie să se conformeze unui model impus de societate, în detrimentul propriei lor identități și bunăstări.

Abordarea neetică a neurofeedback-ului și ignorarea nevoilor senzoriale

În plus, procedurile de neurofeedback sunt adesea aplicate fără a se ține cont de nevoile senzoriale ale persoanelor autiste. Lipsa de ajustări și acomodări senzoriale poate transforma această experiență într-un adevărat chin pentru persoanele autiste. Acest lucru nu numai că subminează scopul fundamental al terapiei – îmbunătățirea calității vieții – dar ridică și întrebări serioase despre etica și moralitatea celor care susțin și practică astfel de metode. Este esențial ca societatea să adopte o perspectivă mai informată și mai etică în privința autismului și să renunțe la ideea că persoanele autiste trebuie "reparate" sau "vindecate". În schimb, ar trebui să ne concentrăm pe crearea unui mediu în care persoanele autiste pot să se dezvolte și să-și atingă potențialul maxim, fără a fi supuse unor tratamente nevalidate sau dăunătoare , cum ar fi neurofeedback.

Este important să luăm în considerare experiențele și perspectivele persoanelor autiste însele, pentru a înțelege mai bine nevoile lor și a dezvolta abordări care să sprijine cu adevărat dezvoltarea lor. Resurse precum Neurodivergent Rebel, Stop ABA, Support Autistics și multe altele oferă perspective valoroase asupra experiențelor autiste și critică abordările dăunătoare și nevalidate.

Practicile precum neurofeedback, care ignoră nevoile senzoriale ale persoanelor autiste și le supun unor proceduri traumatizante, nu ar trebui să fie promovate sau susținute în niciun context. În schimb, este esențial să ne concentrăm pe metodele de sprijinire a persoanelor autiste care se bazează pe înțelegerea și acceptarea nevoilor lor individuale, respectându-le autonomia și demnitatea. Educația și sensibilizarea sunt elemente-cheie în promovarea unei abordări mai etice și mai eficiente în ceea ce privește sprijinirea persoanelor autiste. Este important să ne informăm despre practicile care au la bază dovezi științifice solide și care au fost validate de experiențele persoanelor autiste însele. Astfel, putem construi o societate în care fiecare persoană, indiferent de diversitatea sa neurologică, să poată trăi o viață împlinită și fericită, fără a fi supusă unor tratamente experimentale și traumatizante.

Concluzii plus alte documentări a abordării neetice a neurofeedback-ului:

1. Lipsa de dovezi solide: Una dintre principalele probleme legate de utilizarea neurofeedback-ului pentru autism este lipsa de dovezi solide care să susțină eficacitatea acestuia. Studiile realizate până în prezent au arătat rezultate mixte și, în multe cazuri, metodele de cercetare au fost criticate pentru lipsa de rigurozitate și control. Fără dovezi clare și concludente, supunerea persoanelor autiste la o astfel de terapie poate fi considerată neetică și poate pune în pericol bunăstarea lor.
2. Abordarea neurofeedback-ului față de diversitatea neurologică: Neurofeedback-ul se bazează pe ideea că se pot "antrena" creierele autiste să funcționeze mai asemănător cu cele non-autiste. Această abordare ignoră în mod fundamental principiul diversității neurologice și promovează ideea greșită că persoanele autiste ar trebui să se conformeze unui anumit model de "normalitate". O astfel de abordare nu numai că este neetică, dar subminează și dreptul persoanelor autiste la autonomie și demnitate.
3. Probleme legate de consimțământul informat: Persoanele autiste pot avea dificultăți în a comunica și în a înțelege concepte complexe, cum ar fi cele implicate în neurofeedback. Acest lucru ridică întrebări serioase cu privire la capacitatea lor de a da un consimțământ informat pentru a participa la astfel de tratamente. Supunerea persoanelor autiste la o terapie potențial ineficientă și invazivă fără consimțământul lor informat este profund neetică.
4. Riscuri și efecte secundare: Neurofeedback-ul poate avea efecte secundare și potențiale riscuri pentru sănătate. Deși în general se consideră că este o terapie sigură, nu există suficiente studii care să evalueze impactul pe termen lung al acesteia asupra persoanelor autiste. Acest lucru este îngrijorător, întrucât orice terapie ar trebui să demonstreze siguranța și eficacitatea înainte de a fi utilizată pe scară largă în tratamentul unei afecțiuni.

Este crucial să ne opunem practicilor dăunătoare și nevalidate, cum ar fi neurofeedback, și să ne concentrăm pe abordările care respectă și susțin persoanele autiste în funcție de nevoile lor individuale. Prin promovarea unei înțelegeri mai profunde a autismului și a experiențelor persoanelor autiste, putem contribui la construirea unei lumi în care fiecare persoană este valorizată și sprijinită, indiferent de diferențele sale.