Când Autiștii devin pradă și victime. Violența dură a lipsei de educație și conștientizare.

În calitate de activist pentru atism și de persoană autistă, am avut ocazia de a pătrunde adânc în unele dintre cele mai presante probleme ale comunității. Una dintre cele mai îngrijorătoare preocupări pe care le am în ultima perioadă este violența și abuzul resimțite de comunitatea autistă.

Să începem cu escrocii, narcisiștii și prădătorii care profită de persoanele autiste.

Pentru mulți membri ai populației generale, acești indivizi sunt reali, dar nu tangibili - aud despre ei, dar rareori la intensitatea cunoscută de o persoană autistă. Dar permiteți-mi să vă spun că acești escroci, narcisiști și prădători sunt peste tot în jurul nostru, pândind în spațiile publice și infiltrându-se în viețile noastre sociale, ale persoanelor autiste. Iar statisticile arată că această problemă afectează mai des persoanele autiste decât populația generală.

Așadar, ce este un escroc, narcisist sau prădător? O căutare rapidă pe Google vă va oferi un milion de răspunsuri diferite, dar, în scopul acestui articol, să le definim după cum urmează:

• Un escroc este o persoană care se comportă în mod conștient într-o manieră menită să-i înșele pe ceilalți în scop de câștig personal.
• Un narcisist are un sentiment exagerat de importanță de sine și o nevoie de admirație.
• Un prădător este o persoană care îi pradă pe alții în interes propriu.

Dar de ce se angajează aceste persoane în astfel de comportamente? Există mai multe motive. Unii escroci pun câștigul lor financiar înaintea confortului și intereselor altor persoane. Narcisiștii se angajează în comportamente narcisiste pentru a-și afirma dominația și controlul asupra victimelor lor. Ei doresc să fie admirați și adorați, și fac orice este nevoie pentru a obține această admirație. Iar prădătorii, ei bine, îi pradă pe ceilalți pentru propriul câștig, fie că este vorba de câștiguri financiare, sexuale sau legate de putere.

Iar când vine vorba de persoanele autiste, putem fi deosebit de vulnerabili în fața agresorilor. Este posibil să avem dificultăți în înțelegerea indiciilor sociale sau în interpretarea comunicării verbale și nonverbale, ceea ce ne face mai susceptibili la înșelăciune. În plus, putem avea dificultăți în stabilirea limitelor sau în a ne apăra singuri, din lipsă de educație privind cine suntem cu adevărat și privind diferențele de restul populației, ceea ce înlesnește situația agresorului.

Așadar, ce se poate face pentru a proteja persoanele autiste de acești escroci, narcisiști și prădători? Ei bine, pentru început, este esențial să educăm populația generală despre autism și despre provocările unice cu care se confruntă persoanele autiste. Este necesară educarea părinților și educarea noastră, a autiștilor, despre cine suntem. Este important să purtăm discuții libere, așa cum sunt importante educație sexuală și instruirea instituțiilor de intervenție publică precum poliția. Acest lucru presupune înțelegerea modului în care diferențele noastre neurologice ne pot face mai vulnerabili în fața acestor indivizi, și a modului în care ne putem împuternici să acționăm.

Lipsa de autocunoaștere și de înțelegere a propriilor nevoi

Aprofundând subiectul anterior, mi-am dat seama că una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă persoanele autiste este lipsa de autocunoaștere și de înțelegere a nevoilor proprii. Multe persoane autiste, în special cele diagnosticate mai târziu în viață, s-ar putea să nu-și înțeleagă pe deplin autismul sau modul în care acesta le afectează viața de zi cu zi. Acest lucru poate duce la dificultăți în comunicare, sau în interacțiunile sociale și autoîngrijire.

Dar de ce sunt conștientizarea de sine și educația atât de importante pentru persoanele autiste?

În primul rând, le permite indivizilor să își înțeleagă mai bine propriile puncte forte și provocări. Această conștientizare de sine îi poate ajuta să își stabilească obiective realiste și să pledeze pentru ei înșiși în diverse situații. De exemplu, să presupunem că o persoană autistă este conștientă de faptul că are dificultăți în interacțiunile sociale. În acest caz, ar putea fi mai predispusă să caute sprijin sau adaptări în mediile sociale.

În al doilea rând, autocunoașterea și educația pot contribui la reducerea prevalenței auto-stigmei, care reprezintă internalizarea atitudinilor negative și a stereotipurilor despre autism. Auto-stigmatizarea poate duce la sentimente de rușine, inadecvare și stimă de sine scăzută.

O modalitate de a îmbunătăți autocunoașterea și educația pentru persoanele autiste este includerea persoanelor autiste ca formatori, dezvoltatori și educatori în programele și serviciile legate de autism. Acest lucru nu numai că ajută la asigurarea faptului că informațiile furnizate sunt corecte și relevante, ci ajută și la creșterea reprezentării și vizibilității persoanelor autiste în cadrul comunității autiste.

În plus, asigurarea accesului la sprijin și resurse, cum ar fi consilierea și psihoterapiile axate pe creșterea personală, poate fi, de asemenea, benefică pentru persoanele autiste în ce privește dezvoltarea conștiinței de sine și înțelegerea nevoilor proprii.

Deschiderea dintre părinte și copilul său autist

Un alt lucru care a ieșit în evidență este importanța ca părinții să fie deschiși și sinceri cu copiii lor autiști în legătură cu condiția lor. Nu este neobișnuit ca părinții să evite să discute despre autism cu copiii lor, fie din teama de a-i împovăra, fie pur și simplu pentru că nu știu cum să abordeze subiectul. Dar acest lucru poate duce la confuzie și frustrare pentru copil, care poate să nu înțeleagă de ce se luptă cu anumite lucruri.

Este important pentru părinți să colaboreze cu comunitatea autistă pentru a înțelege mai bine experiența copilului lor și pentru a învăța despre strategiile care au fost eficiente pentru alte familii. De asemenea, este important de reținut că este esențial să căutați informații de la grupurile de activism ale autiștilor și de la persoanele cu autism, deoarece aceștia sunt experții propriei lor experiențe și pot oferi informații valoroase despre cum să-ți sprijini copiii în modul cel mai incluziv și respectuos. Părinții ar trebui să înțeleagă că autismul este un neurotip, nu ceva care trebuie vindecat. În schimb, ei ar trebui să se concentreze pe înțelegerea și satisfacerea nevoilor unice ale copilului lor, colaborând cu profesioniștii din domeniul sănătății și cu terapeuții, pentru a dezvolta un plan de tratament individualizat care să abordeze punctele forte și provocările specifice ale copilului. Ei ar trebui să se informeze despre autism și să pledeze pentru copiii lor la școală și în alte medii pentru a se asigura că primesc sprijinul și adaptările de care au nevoie. Este important să ne amintim că creșterea unui copil nu este despre diagnostic, ci despre persoană. Copilul nu este mai diferit după diagnosticare decât era înainte de diagnostic. Prin urmare, este important să vă concentrați asupra copilului ca persoană, nu doar asupra diagnosticului.

Am întâlnit mulți părinți care văd doar diagnosticul, nu și copilul. Copilul nu este mai mult decât un set de parametri care trebuie ajustați. Am văzut situații în care, după o oră de discuții despre copiii lor, adulții nu știau cum îl cheamă pe copil, ce îl face să râdă, ce îl întristează, ce pasiuni are, ce satisfacții are, care este jucăria preferată, sunetul preferat, culoarea preferată etc.

Am vorbit cu mai mulți părinți de copii autiști care au o viziune pozitivă asupra autismului. Cu toții au fost de acord că este important să-i spui copilului lor de timpuriu că sunt autiști și nu că "au autism". O mamă, să o numim Adela, a spus că atunci când fiul ei a fost diagnosticat la vârsta de 3 ani, a început imediat să folosească cuvântul "autism" în conversațiile cu el. "Am vrut ca el să înțeleagă de la o vârstă fragedă că există un motiv pentru diferențele sale", a spus ea. "Nu am vrut ca el să creadă că este ceva în neregulă cu el".

Un alt părinte, Mihai, a spus că el și soția sa au așteptat până când fiica lor a împlinit 7 ani pentru a-i spune despre autismul ei. "Nu am vrut să o copleșim, dar, privind în urmă, cred că ar fi fost mai bine pentru ea să știe mai devreme", a spus el. "Ar fi ajutat-o să înțeleagă de ce se lupta în anumite domenii și i-ar fi oferit limbajul pentru a se exprima".

Un dialog deschis și sincer între părinți și copiii lor autiști este crucial pentru a-i ajuta pe aceștia să înțeleagă și să accepte condiția proprie. Părinții ar trebui să explice lucrurile în mod adecvat vârstei și să răspundă la orice întrebări pe care le-ar putea avea copilul. De asemenea, ei ar trebui să fie conștienți de faptul că fiecare copil este diferit și că ceea ce funcționează pentru un copil poate să nu funcționeze pentru altul.

De asemenea, este esențial ca părinții să se informeze despre autism pentru a înțelege mai bine nevoile copilului lor, și pentru a le susține în diferite situații. Acest lucru presupune învățarea despre diferitele terapii și intervenții care pot fi benefice și înțelegerea modului în care să navigheze în sistemul școlar și în alte instituții sociale.

Pe măsură ce am continuat să vorbesc cu părinții și cu experții din domeniu, m-am convins că, deși mai sunt încă multe de făcut în ceea ce privește îmbunătățirea sprijinului și a serviciilor pentru persoanele autiste, cheia succesului este o mai bună conștientizare de sine și o mai bună educație atât pentru părinți, cât și pentru persoanele autiste. Fiind deschiși și sinceri cu copiii lor, părinții îi pot împuternici pe aceștia să înțeleagă și să accepte autismul, ceea ce duce la rezultate mai bune în toate domeniile vieții lor.

A fi autist și violența de zi cu zi

Pe măsură ce mă adâncesc mai mult în conectarea cu comunitatea autistă, mă lovesc de statisticile alarmante care dezvăluie cât de vulnerabile sunt persoanele autiste în fața violenței. De fapt, studiile arată că avem un risc semnificativ mai mare de a ne confrunta cu mai multe tipuri de violență, inclusiv abuzul sexual și fizic, decât persoanele fără dizabilități.

Dar, pe măsură ce sap și mai mult, încep să văd adevăruri și mai tulburătoare care se ascund sub suprafață. De exemplu, când vine vorba de violența de gen, vedem că tiparele tipice din populația generală nu se aplică neapărat persoanelor autiste. Bărbații autiști, de exemplu, raportează rate mai mari de a fi victima violenței și a violenței sexuale decât bărbații neautiști, iar femeile autiste raportează rate mai mari de violență fizică decât femeile neautiste.

De asemenea, merită menționat faptul că cercetările privind experiențele persoanelor autiste transsexuale și non-binare sunt puține. Cu toate acestea, puținele date pe care le avem sugerează că acestea se confruntă cu rate și mai mari de agresiune sexuală și hărțuire, prin comparație cu persoanele autiste cisgender.

Abuzul sexual și lipsa de educație sexuală

O altă problemă care iese în evidență în mod continuu este rata alarmant de mare a hărțuirii și a abuzului fizic și sexual la care sunt supuși copiii autiști. Studiile au arătat că copiii autiști au o probabilitate de până la trei ori mai mare de a fi ținta bătăușilor decât copiii non-autiști, și prezintă un risc semnificativ mai mare de maltratare și adversitate, inclusiv riscul de suicid.

Un studiu a constatat că copiii autiști au o probabilitate de patru ori mai mare de a se confrunta cu o anumită formă de maltratare din partea adulților, inclusiv abuz fizic, psihologic sau emoțional. Aceste constatări sunt îngrijorătoare și subliniază nevoia urgentă de a proteja acești copii vulnerabili.

În cercetările mele, am întâlnit, de asemenea, studii care au arătat că majoritatea datelor privind rapoartele de violență împotriva copiilor autiști se bazează pe rapoartele părinților sau ale îngrijitorilor, care pot să nu surprindă pe deplin experiențele de violență ale copilului, în special în legătură cu acel părinte sau îngrijitor.

În plus, statisticile sunt șocante atunci când vine vorba de ratele de suicid în rândul copiilor autiști. Un studiu a constatat că este de 28 de ori mai probabil ca copiii autiști să se gândească la sinucidere sau să încerce să se sinucidă decât copiii non-autiști. Studiul a evidențiat, de asemenea, că anumite variabile demografice, cum ar fi faptul de a fi femeie, de a avea părinți abuzivi și de a nu avea o ocupație profesională sau managerială, au fost factori de risc semnificativi pentru gândurile sau tentativele de suicid.

Este clar că trebuie să luăm măsuri pentru a preveni violența și pentru a sprijini copiii autiști care au fost afectați de aceasta. Acest lucru presupune dezvoltarea de servicii pentru a preveni violența și pentru a se asigura că copiii autiști pot primi sprijin în domeniul sănătății mintale pentru a se recupera după aceasta, atunci când este necesar. De asemenea, trebuie să lucrăm pentru a crește gradul de conștientizare cu privire la ratele ridicate de violență și abuz împotriva copiilor autiști, și să ne asigurăm că experiențele lor sunt luate în serios. Noi, ca autiști, trebuie să primim sprijinul și protecția pe care le merităm.

Contactul dintre poliție și comunitatea autistă

În plus, este esențial să creștem instruirea pe care o primesc polițiștii în domeniul autismului, să ne asigurăm că este practică și continuă, și să includem persoanele autiste în furnizarea acesteia. Programe de sensibilizare pentru contactul dintre ofițerii de poliție și comunitatea autistă, practici pentru a se adapta nevoilor senzoriale și de comunicare ale persoanelor autiste (de exemplu, acordarea de timp de procesare sau ajustarea mediilor pentru a sprijini nevoile senzoriale), și furnizarea de avocați instruiți pentru a sprijini victimele autiste ale infracțiunilor.

Să presupunem că oricare dintre voi circulă în perimetrul țării. În acest caz, nu puteți să nu observați lipsa de pregătire a poliției în ceea ce privește interacțiunea cu persoanele autiste. De la o regiune la alta, și chiar în cadrul aceluiași departament, am constatat că există o mare variație în ceea ce privește nivelul de înțelegere și sensibilitate față de autism.

Ceea ce m-a frapat cel mai mult a fost lipsa contribuției persoanelor autiste la procesul de formare. Mulți angajați ai poliției cred că nu au mai întâlnit niciodată o persoană autistă. Această lipsă de înțelegere de primă mână a fost evidentă în interacțiunile lor cu persoanele autiste, care au declarat că s-au simțit neînțeleși și maltratați de către poliție.

Multe persoane autiste au fost victime ale infracțiunilor. Cu toate acestea, ele nu au raportat poliției din cauza lipsei de încredere și a fricii de a nu fi crezute. Statisticile confirmă acest lucru - studiile internaționale au arătat că doar un procent mic de infracțiuni împotriva persoanelor autiste sunt raportate, și chiar mai puține se soldează cu o condamnare.

Concluzie

Este clar că trebuie să se facă mai multe pentru a reduce decalajul dintre poliție și comunitatea autistă. Acest lucru presupune atât asigurarea unei mai bune instruiri pentru ofițeri, cât și implicarea persoanelor autiste în procesul de instruire, și crearea de programe de informare pentru a clădi încredere și înțelegere între cele două grupuri.

Cu toate acestea, nu doar poliția sau sistemul educațional trebuie să se schimbe - societatea în ansamblul ei trebuie să recunoască provocările unice cu care se confruntă persoanele autiste, și să lucreze pentru a crea un mediu mai incluziv și mai înțelegător pentru acestea. Pe măsură ce avansăm, să ne asigurăm că toată lumea, indiferent de diferențele neurologice, este tratată cu demnitatea și respectul meritate. Aceasta este o problemă care ne afectează pe toți, iar soluționarea ei depinde de contribuția fiecăruia dintre noi.

Referințe

1. Crane, L., Maras, K.L., Hawken, T. et al. Experiences of Autism Spectrum Disorder and Policing in England and Wales: Surveying Police and the Autism Community. J Autism Dev Disord 46, 2028–2041 (2016).
2. Maras, K., Marshall, I., & Sands, C. (2019). Mock Juror Perceptions of Credibility and Culpability in an Autistic Defendant. Journal of autism and developmental disorders, 49(3), 996–1010.
3. Lim, A., Young, R.L. & Brewer, N. (2022) Autistic Adults May Be Erroneously Perceived as Deceptive and Lacking Credibility. J Autism Dev Disord 52, 490–507.
4. Cazalis F, Reyes E, Leduc S and Gourion D (2022) Evidence That Nine Autistic Women Out of Ten Have Been Victims of Sexual Violence. Front. Behav. Neurosci. 16:852203.
5. Gibbs, V., Hudson, J. & Pellicano, E. The Extent and Nature of Autistic People’s Violence Experiences During Adulthood: A Cross-sectional Study of Victimisation. J Autism Dev Disord (2022).
6. Gibbs, V., Haas, K. Interactions Between the Police and the Autistic Community in Australia: Experiences and Perspectives of Autistic Adults and Parents/Carers. J Autism Dev Disord 50, 4513–4526 (2020).
7. Krnjacki, L., Emerson, E., Llewellyn, G., & Kavanagh, A. M. (2016). Prevalence and risk of violence against people with and without disabilities: findings from an Australian population-based study. Australian and New Zealand journal of public health, 40(1), 16–21. https://doi.org/10.1111/1753-6405.12498
8. Fisher, M., Baird, J., Currey, A. & Hodapp, R. (2016) Victimisation and Social Vulnerability of Adults with Intellectual Disability: A Review of Research Extending beyond Wilson and Brewer, Australian Psychologist, 51:2, 114-127, DOI: 10.1111/ap.12180
9. Gibbs, V., Hudson, J. & Pellicano, E. The Extent and Nature of Autistic People’s Violence Experiences During Adulthood: A Cross-sectional Study of Victimisation. J Autism Dev Disord (2022). https://doi.org/10.1007/s10803-022-05647-3
10. Cazalis F, Reyes E, Leduc S and Gourion D (2022) Evidence That Nine Autistic Women Out of Ten Have Been Victims of Sexual Violence. Front. Behav. Neurosci. 16:852203. doi: 10.3389/fnbeh.2022.852203
11. Newcomb, M. E., Hill, R., Buehler, K., Ryan, D. T., Whitton, S. W., & Mustanski, B. (2020). High burden of mental health problems, substance use, violence, and related psychosocial factors in transgender, non-binary, and gender diverse youth and young adults. Archives of Sexual Behavior, 49(2), 645–659. https://doi.org/10.1007/s10508-019-01533-9

Dacă acest articol ți-a fost de folos și dorești să ne susții să creștem și să creăm și mai multe resurse utile gratuite poți dona dând click aici

Alătură-te grupului „Autismul explicat de autiști” pe Facebook, pentru resurse.

Urmărește suntAutist pe Facebook, pentru ultimele articole, live-uri și alte resurse.