Copilul tău Autist. Cum să recunoști un terapeut bun, rău sau oribil în abordarea Autismului.

În calitate de părinte al unui copil autist, doriți să vă asigurați că acesta beneficiază de cea mai bună îngrijire și sprijin posibil. Având în vedere toate tipurile diferite de terapie disponibile, poate fi dificil să știți care este cea potrivită pentru copilul dumneavoastră. Cei mai buni consilieri pentru copilul dumneavoastră autist sunt adulții autiști, care adesea au o aversiune puternică pentru terapia de analiză comportamentală aplicată (ABA).

Cu toate acestea, nu este întotdeauna la fel de simplu ca și cum ai spune pur și simplu că ABA este rea și că terapia logopedică sau ocupațională este bună. Există multe alte terapii care folosesc tehnici similare cu ABA, care spun că fac terapie ocupațională însă nu este nici pe departe asta și alte practici nereglementate care pot fi de fapt mai dăunătoare.

Un terapeut bun: Un ghid pentru a găsi terapeutul potrivit pentru copilul tău autist

Aspecte generale de abordare a copilului dumneavoastră

Un terapeut bun ar trebui să fie dedicat să vă ajute copilul să se dezvolte și să navigheze în lume sub forma sinelui său autentic.

În primul rând un bun terapeut știe că autismul nu are nevoie de terapie - provocările individuale ale persoanei au nevoie de sprijin. Acesta va avea următoarele caracteristici:

• Empatic: Un bun terapeut va avea capacitatea de a înțelege și de a împărtăși sentimentele clienților săi, în special ale celor din spectrul autist.
• Fără să judece: Nu își va judeca clienții sau experiențele lor, ci va oferi sprijin și înțelegere.
• Înțelegere a autismului: Un bun terapeut va avea cunoștințe despre autism și despre modul în care acesta poate avea un impact asupra vieții unei persoane.
• Centrat pe persoană: Se vor concentra pe nevoile individului, mai degrabă decât să încerce să îl schimbe sau să îl "repare".
• Ascultător activ: Un bun terapeut își va asculta cu atenție clienții, permițându-le să își exprime gândurile și sentimentele fără întrerupere.
• Respectuos: Va manifesta respect pentru experiențele și convingerile individului, indiferent dacă acestea diferă de ale lor.
• Responsabilizare: Va ajuta individul să își identifice punctele forte și abilitățile, și îi vor da posibilitatea de a folosi aceste puncte forte pentru a depăși provocările.
• Sprijin: Aceștia vor oferi sprijin practic, cum ar fi strategii de adaptare și tehnici de rezolvare a problemelor, pentru a-i ajuta pe indivizi să gestioneze provocările cu care se confruntă.
• Răbdător: Un bun terapeut va avea răbdarea și înțelegerea necesare pentru a lucra cu persoane autiste de orice vârstă, care pot avea nevoie de timp suplimentar pentru a procesa informațiile și a-și comunica gândurile.
• Cooperant: Va lucra împreună cu individul, cu familia acestuia și cu alți profesioniști pentru a asigura cele mai bune rezultate posibile.
  

Este esențial să găsiți un terapeut care să înțeleagă și să respecte autonomia și drepturile copilului dumneavoastră.

I. Respectă autonomia și dreptul la autodeterminare al copilului dvs.

• Un bun terapeut ar trebui să acorde întotdeauna prioritate dorințelor, nevoilor și preferințelor copilului dumneavoastră în terapie.
• De asemenea, ar trebui să respecte dreptul copilului dumneavoastră la autodeterminare, ceea ce înseamnă că acesta are dreptul de a lua propriile decizii cu privire la terapia sa.

II. Recunoaște importanța auto-stimulării (stimming) și a nevoilor senzoriale

• Auto-stimularea (stimming) este o parte crucială a exprimării de sine și a reglării senzoriale a unei persoane autiste.
• Un bun terapeut ar trebui să înțeleagă și să recunoască importanța auto-stimulării (stimming) în procesul de terapie și să creeze un mediu sigur și favorabil pentru aceasta.

III. Urmează exemplul adulților autiști și are contact cu aceștia pentru fi informat în reducerea riscurilor

• Adulții autiști sunt experți în propriile lor experiențe și pot oferi informații valoroase despre practicile terapeutice sigure și eficiente.
• Un bun terapeut ar trebui să acorde prioritate experiențelor și perspectivelor adulților autiști și să le urmeze exemplul în ce privește operarea în reducerea riscurilor.

IV. Scopuri pentru a vă ajuta copilul să se dezvolte ca persoană autistă

• Scopul final al terapiei ar trebui să fie acela de a vă ajuta copilul să-și dezvolte sinele său autentic, autist.
• Un bun terapeut ar trebui să aibă ca scop sprijinirea copilului dvs. în călătoria sa către descoperirea și acceptarea de sine.

Dacă aveți un copil non-verbal: Găsirea unui terapeut cu experiență în comunicarea augmentativă și alternativă (AAC) pentru copiii autiști non-verbali sau cu vorbire întârziată

În calitate de părinte, unul dintre cele mai importante lucruri pe care le puteți face pentru copilul dumneavoastră este să vă asigurați că are acces la un sprijin terapeutic adecvat.

Acest lucru este valabil mai ales dacă copilul dumneavoastră are întârzieri în vorbire sau nu folosește vorbirea ca mijloc de comunicare. În aceste cazuri, este esențial să găsiți un terapeut care este familiarizat și încrezător în utilizarea metodelor de comunicare augmentativă și alternativă (AAC).

AAC se referă la orice metodă sau dispozitiv utilizat pentru a ajuta o persoană cu dificultăți de comunicare să se exprime. Aceasta poate include panouri de comunicare, simboluri ilustrate, limbajul semnelor și chiar soluții bazate pe tehnologie, cum ar fi dispozitivele generatoare de vorbire.

Pentru mulți copii autiști nonverbali sau cu întârziere la vorbire, AAC oferă o punte vitală între gândurile lor și lumea exterioară, permițându-le să participe mai bine la viața de zi cu zi și să se conecteze cu cei din jur.

Cu toate acestea, nu toți terapeuții au experiență sau se simt confortabil să lucreze cu AAC. Este posibil ca unii să aibă cunoștințe limitate sau concepții greșite despre aceste metode, ceea ce poate avea un impact asupra calității terapiei și poate limita progresul copilului dumneavoastră. De aceea, este esențial să găsiți un terapeut care are o pregătire în domeniul AAC și care are încredere și susține utilizarea acesteia.

Atunci când căutați un terapeut care să se potrivească copilului dumneavoastră non-verbal sau minim verbal, căutați pe cineva care:

• Are o formare specializată în domeniul AAC și are experiență de lucru cu copii non-verbali sau cu întârzieri de vorbire;
• este familiarizat cu o varietate de metode și dispozitive AAC;
• Crede în importanța abilitării copiilor în direcția comunicării și consideră AAC ca fiind o formă validă de comunicare;
• Este dispus(ă) să încorporeze AAC în ședințele de terapie și să lucreze în colaborare cu copilul dumneavoastră și cu echipa de suport a acestuia.

Faptul de a avea un terapeut care cunoaște și susține AAC poate face diferența pentru dezvoltarea comunicării și pentru bunăstarea generală a copilului dumneavoastră. Cu sprijinul potrivit, copilul dumneavoastră poate avea mai multe oportunități de a se exprima, de a construi relații semnificative și de a trăi o viață împlinită.

Exemple:

Un terapeut bun poate oferi resurse prietenoase cu senzorialitatea, cum ar fi o pătură grea, în timpul ședințelor, pentru a se adapta nevoilor senzoriale ale copilului dumneavoastră.

De asemenea, acestea din urmă pot încorpora activități cum ar fi poveștile sociale, care sunt adaptate la stilul unic de învățare și la preferințele de comunicare ale copilului dumneavoastră.

În cadrul terapiei, un bun terapeut poate oferi practici de reducere a riscurilor, cum ar fi tehnicile de împământare, pentru a vă ajuta copilul să gestioneze sentimentele de anxietate și stres.

De asemenea, terapeutul poate lucra cu copilul dumneavoastră pentru a dezvolta mecanisme de adaptare și abilități de auto-provocare pentru a-l ajuta să se dezvolte în viața de zi cu zi.

Căutând un terapeut care să respecte autonomia copilului dumneavoastră, să recunoască importanța stimulării și a nevoilor senzoriale, să urmeze exemplul adulților autiști și să urmărească să vă ajute copilul să se dezvolte ca persoană autistă, vă puteți asigura că acesta primește cea mai bună îngrijire posibilă.

Terapia rea: Semne de avertisment și semnale de alarmă

O terapie rea poate avea consecințe profunde pentru copiii autiști, inclusiv creșterea anxietății, depresia și chiar PTSD. Pentru a preveni ca acest lucru să se întâmple, este important să fiți conștienți de semnele de avertisment ale unei terapii dăunătoare.

Modificări forțate ale comportamentului:

Schimbările forțate de comportament pot avea consecințe negative asupra bunăstării unei persoane și pot duce la creșterea anxietății, depresiei și chiar a stresului post-traumatic în viața de mai târziu. Este important să fim conștienți de practicile care urmăresc să forțeze schimbări de comportament, în special în cazul persoanelor autiste.

Forțarea sau încurajarea unui contact vizual crescut

Contactul vizual nu este întotdeauna necesar sau adecvat pentru toată lumea și poate fi deosebit de dificil pentru persoanele autiste. Forțarea sau încurajarea unui contact vizual sporit poate fi stresantă, provocatoare de anxietate, și poate afecta relația terapeutică.

Folosește mereu recompense pentru a stimula comportamente dorite din partea persoanei autiste și încurajează ca persoana autistă să nu ceară ajutor.

Studiile sugerează că utilizarea recompenselor pentru a modifica comportamentul persoanelor autiste poate fi problematică și că alte abordări, cum ar fi intervențiile bazate pe relații și sprijinul comportamental pozitiv, pot fi mai eficiente și mai puțin dăunătoare.

Creează competiții în care persoana autistă mereu pierde ori câștigă doar conform planului.

Este important de reținut că aceste constatări se bazează pe studii de cercetare și este posibil să nu se aplice tuturor persoanelor cu autism. Cu toate acestea, ele evidențiază necesitatea ca terapeuții, educatorii și îngrijitorii să fie atenți la solicitările pe care le adresează persoanelor cu autism, și necesitatea de a găsi adaptări care să le permită să îndeplinească aceste solicitări într-un mod care să fie gestionabil.

Utilizarea expresiei "Mâini liniștite" pentru a opri autostimularea

Autostimularea, sau comportamentul autostimulator, este o modalitate obișnuită pentru persoanele autiste de a-și regla aportul senzorial și emoțiile. Forțarea sau descurajarea autostimulării poate fi dăunătoare și poate crește anxietatea și stresul.

Tratarea meltdown-urilor ca pe niște tantrumuri și ignorarea lor

Meltdown-urile sunt o formă comună și intensă de reglare emoțională pentru persoanele autiste și sunt adesea rezultatul unei supraîncărcări senzoriale sau al frustrării. Ignorarea sau tratarea lor ca pe niște tantrumuri poate fi dăunătoare și poate duce la creșterea anxietății și a stresului.

Împingerea copiilor să obțină rezultate fără a respecta nevoile senzoriale

Nevoile senzoriale sunt un aspect esențial al vieții persoanelor autiste, iar neglijarea acestor nevoi poate duce la creșterea stresului și a anxietății.

Insistența asupra vorbirii ca singura modalitate acceptabilă de comunicare

Comunicarea este un proces complex și multifațetat, iar persoanele autiste pot comunica în moduri diferite. Insistarea asupra vorbirii ca singura modalitate acceptabilă de comunicare poate fi dăunătoare și poate duce la creșterea anxietății și a stresului. Faptul că acum știe ce este AAC - Augmentative Alternative Communication, dari nu are încredere în ea.

Tehnici înșelătoare:

• Folosirea termenului "explozie" pentru a descrie reacția emoțională a copilului dvs. la faptul că este forțat să facă ceva ce i se pare greșit.
• Utilizarea dulciurilor, a recompenselor sau a privilegiilor ca mită pentru a încuraja respectarea regulilor.

Feriți-vă de argumentele de vânzare:

• Rapoarte și discursuri de vânzare: Fiți atenți la terapeuții care se descriu ca folosind "standardul de aur" al serviciilor și tehnicilor;
• Feriți-vă de terapeuții care vă forțează să faceți ore suplimentare de terapie atunci când nu se înregistrează progrese;
• Fiți atenți la cuvinte precum "disfuncțional" sau "nefuncțional" în rapoarte sau discursuri de vânzare;
• Puneți la îndoială abordarea și metodele terapeutului;
• Nu uitați, este responsabilitatea dvs. să vă asigurați că viitorul copilului dvs. este în siguranță.

Nu vă lăsați convins de promisiuni false și de tehnici de vânzare șmecherești că nu dvs. sunteți cel care ia deciziile. În calitate de părinte sau îngrijitor, este important să fiți vigilent și să luați decizii în cunoștință de cauză atunci când vine vorba de terapia copilului dumneavoastră.

Fiind atent la aceste semne de avertisment și steaguri roșii, vă puteți asigura că copilul dumneavoastră primește sprijinul de care are nevoie pentru a se dezvolta.

Terapia oribilă: Genul de abordare care duce la o viață de suferință pentru toți cei implicați.

O terapie oribilă poate fi abuzivă și are consecințe profunde, cum ar fi creșterea anxietății, a depresiei și a stresului post-traumatic în viața de mai târziu. Este esențial să recunoașteți semnele de avertisment ale terapiei dăunătoare și să vă protejați copilul de astfel de practici nocive.

Semne de avertisment:

Iată câteva întrebări pe care să vi le puneți pentru a determina dacă terapia copilului dumneavoastră este dăunătoare:

Obiectivele terapeutului:

Ce speră terapeutul că va realiza copilul dvs. cu el? Speră să vindece sau să reducă simptomele de autism ale copilului dumneavoastră? Dacă obiectivele terapeutului sunt de a vindeca, de a elimina sau de a reduce simptomele de autism ale copilului dumneavoastră prin abordări ”dure”, ”fără milă” ori ”serioase”, cel mai bine este să vă țineți copilul departe de el.

Lipsa respectului pentru nevoile senzoriale:

Respectă nevoile senzoriale ale copilului dumneavoastră? Știu măcar ce sunt nevoile senzoriale și le pot exemplifica? Știu măcar ce înseamnă cuvântul senzorial în contextul autismului? Dacă răspunsul este NU, cel mai bine este să vă țineți copilul departe de el

Limbaj abuziv:

• Comportamentul copilului dumneavoastră a fost vreodată descris ca fiind "disfuncțional" sau "nefuncțional"?
• Țipă la copil?
• Leagă copilul?
• Ține copilul în încăperi izolate?
• Se descrie jocul ca fiind "joc disfuncțional" sau sunetele ca fiind "sunete disfuncționale"?

Dacă răspunsul este DA, cel mai bine este să vă țineți copilul departe de el!

Neascultarea copilului:

• Ascultă rugămințile copilului dumneavoastră de a se opri atunci când devine prea mult pentru ei?
• Continuă chiar dacă copilul spune stop?

Dacă nu se oprește când copilul cere acest lucru, cel mai bine este să vă țineți copilul departe de el!

Complexul lui Dumnezeu:

Terapeutul consideră că persoana autistă nu va avea un viitor dacă nu vine la el. Acest tip de Complexul Dumnezeu distruge vieți.

Vorbește de rău despre alți terapeuți:

Terapeutul poate vorbi urât despre alți terapeuți menționându-le numele, spunând că nu sunt nici măcar în apropierea capacităților sale, și chiar îi poate divulga persoanei informații despre alte persoane care au fost în terapie, sau despre alți terapeuți.

Dacă are aceste comportamente, cel mai bine este să vă țineți copilul departe de el!

Afectele secundare ale unui terapeut abuziv ori nepregătit:

Iată o listă a unor efecte negative pe termen lung ale unei terapii cu un psihoterapeut nepotrivit sau abuziv asupra unui copil autist:

1. Îngreunarea sau chiar întreruperea procesului de dezvoltare și evoluție a copilului.
2. Deteriorarea relației dintre copil și părinți, prin intermediul încrederii distruse din partea copilului față de părinți și comunicării distruse. Copilul nu înțelege cum pot părinții susține ceea ce îndură.
3. Scăderea încrederii în sine și a stimei de sine.
4. Înrăutățirea simptomelor de anxietate și depresie.
5. Risc crescut de comportamente autodistructive, inclusiv tentativa de sinucidere.
6. Înrăutățirea relațiilor interpersonale cu ceilalți, inclusiv cu familia și prietenii.
7. Risc crescut de comportamente violente.
8. Îngreunarea sau chiar întreruperea procesului de integrare socială și formare a abilităților de interacțiune socială.
9. Îngreunarea procesului de învățare, inclusiv în ceea ce privește abilitățile academice și de adaptare la mediul de învățare.
10. Creșterea dependenței de alte persoane sau ajutoare externe pentru realizarea activităților cotidiene.

Acestea sunt doar câteva dintre efectele negative pe termen lung ale unei terapii cu un psihoterapeut nepotrivit sau abuziv.

Efectele negative vizibile în comportament ale unui psihoterapeut nepotrivit sau abuziv ori a tehnici de abordare a autismului nepotrivite nevoilor persoanei autiste:

Schimbări de comportament

Persoana poate deveni mai retrasa, agitata sau anxioasa. Poate avea probleme de somn, probleme de alimentație si poate fi mai iritabila.

Persoană autistă cere ca un adult să facă în locul său o acțiune pe care o poate face și persoana autistă.

Exemplu: ”Mama, zi tu cum a fost la ziua mea” ori ”Bunica, spune tu gluma care mi-a plăcut mie la televizor”.

Acest comportament poate fi cauzat de frica persoanei autiste de a nu fi criticată sau pedepsită de terapeut, sau poate fi rezultatul unui abuz emoțional sau fizic de către terapeut. Cu cât dependența devine mai puternică, cu atât mai dificil va fi pentru persoana autistă să recupereze abilitățile pierdute și să devină mai independentă. Acesta este un simptom foarte mare de abuz.

Probleme emoționale

Persoana poate experimenta stări de depresie, anxietate, izolare sau furie. Poate avea probleme cu încrederea în sine și poate fi mai sensibilă la critici sau la întrebări.

Probleme cu relațiile

Persoana poate avea probleme cu relațiile cu familia, prietenii sau cu partenerii. Poate fi mai retrasă sau evită contactul social, poate fi mai îngrijorată de ceea ce spun ceilalți și poate avea probleme cu încrederea în ceilalți.

Comportament violent sau auto-distructiv

Persoana poate fi mai predispusă la comportamente violente sau la comportamente autodistructive, cum ar fi abuzul de substanțe, tăieturile sau comportamentul suicidar.

Probleme de concentrare și de memorie

Persoana poate avea probleme de concentrare și de memorie, poate fi mai dificil de a se concentra la școală sau la muncă și poate uita cu ușurință informații importante.

Probleme fizice

Persoana poate experimenta dureri de cap, dureri de spate, dureri de stomac sau alte probleme fizice. Poate fi mai sensibilă la stres sau poate fi mai predispusă la probleme imunologice.

Probleme cu identitatea

Persoana poate avea probleme cu identitatea sa sau poate avea probleme cu înțelegerea rolului său în societate. Poate fi mai dificilă acceptarea de sine și poate avea probleme cu încrederea în sine.

Așadar, este important să vă țineți copilul departe de terapeuții care prezintă aceste semne și practici.

Dacă găsirea unui psihoterapeut potrivit poate fi dificilă, există alternative care pot fi la fel de eficiente. În loc să se bazeze pe un terapeut care poate să nu îndeplinească nevoile copilului, părinții pot citi literatură scrisă de persoane autiste pentru a înțelege mai bine experiența acestora.

Această literatură poate ajuta la schimbarea perspectivei părinților și la îmbunătățirea relației cu copilul lor autist. În plus, citiți cărți și articole despre autism și strategii de îngrijire poate fi un pas important în îmbunătățirea calității vieții pentru copiii autiști și familiile lor, fără riscul de a distruge viața acestora prin intermediul unui terapeut nepotrivit.

Lucruri pe care trebuie să le rețineți:

În calitate de părinte al unui copil autist, este important să vă asigurați că acesta primește cea mai bună îngrijire și sprijin posibil.

Cu atât de multe tipuri diferite de terapie disponibile, este esențial să înțelegeți semnele de avertisment ale unei terapii dăunătoare, pentru a preveni consecințele negative pe termen lung, cum ar fi creșterea anxietății, depresia și PTSD.

Pentru a vă asigura că viitorul copilului dvs. este sigur și în siguranță, este crucial să căutați un terapeut care își propune să vă ajute copilul să se dezvolte ca persoană autistă, și care îi respectă autonomia și dreptul la autodeterminare.

Fiți precaut față de terapeuții care folosesc expresia "mâini liniștite" sau "explozie de extincție" și care descriu comportamentul copilului dvs. ca fiind "în căutare de atenție" sau "inadecvat".

Asigurați-vă că întrebați terapeutul care sunt obiectivele lor pentru copilul dumneavoastră, și dacă insistă pentru un contact vizual sporit sau ignoră nevoile senzoriale, fugiți. Viitorul copilului dvs. depinde de capacitatea dvs. de a lua decizii în cunoștință de cauză.

Referințe de cercetare în crearea articolului:

Importanța empatiei și a înțelegerii în terapia persoanelor autiste:

Orm, S., Vatne, T., Tomeny, T.S. et al. Empathy and Prosocial Behavior in Siblings of Children with Autism Spectrum Disorder: a Systematic Review. Rev J Autism Dev Disord 9, 235–248 (2022). https://doi.org/10.1007/s40489-021-00251-0

Acest studiu trece în revistă literatura de specialitate existentă privind empatia la persoanele cu tulburări din spectrul autist (TSA) și rolul empatiei în intervențiile terapeutice pentru persoanele cu TSA.

• "The Importance of Empathy in Autism Spectrum Disorder: A Systematic Review of Empathy Assessment and Intervention Studies" (2017) de M. Dinsmore, J. Pieterse și M. Tierney.

Acest studiu oferă o revizuire sistematică a literaturii existente privind empatia la persoanele cu autism și impactul intervențiilor bazate pe empatie asupra persoanelor cu autism.

• "The Impact of Empathy on the Therapeutic Relationship in Children with Autism Spectrum Disorder: A Systematic Review" (2017) de S. Vismara, S. P. Ibanez și M. J. Kasari.

Acest studiu oferă o revizuire sistematică a literaturii de specialitate cu privire la rolul empatiei în relația terapeutică cu copiii cu tulburare de spectru autist (ASD) și impactul intervențiilor bazate pe empatie asupra acestei populații.

• "Empatia în tulburarea de spectru autist: A Qualitative Study of Parents' Perceptions" (2018) de J. M. Loveland și N. T. Rotheram-Fuller.

Acest studiu explorează experiențele părinților copiilor cu tulburări din spectrul autist (ASD) în ceea ce privește empatia și modul în care aceasta afectează percepțiile lor privind bunăstarea copilului lor.

• "Empatia, teoria minții și abilitățile sociale la copiii cu tulburări din spectrul autist: A Literature Review" (2019) de A. C. De Saint-Georges și E. Durand.

Acest studiu oferă o analiză cuprinzătoare a literaturii privind empatia, teoria minții și abilitățile sociale la copiii cu tulburări din spectrul autist (ASD) și implicațiile acestora pentru intervenție și sprijin.

Aceste studii demonstrează importanța empatiei și a înțelegerii în terapia pentru persoanele autiste, subliniind necesitatea unor intervenții adaptate la nevoile și experiențele autiștilor.

Autonomia și dreptul la autodeterminare al persoanelor autiste:

• Un cadru practic pentru furnizarea de cluburi tehnologice bazate pe putere pentru adolescenții autiști | Autism la vârsta adultă. (2021). Autismul la vârsta adultă.
  https://doi.org/10.1089/aut.2022.0038
  
• Leadbitter, K., Buckle, K. L., Ellis, C., & Dekker, M. (2021). Autoadvocarea autistică și mișcarea neurodiversității: Implicații pentru cercetarea și practica intervenției timpurii în autism. Frontiere în psihologie, 12.
  https://doi.org/10.3389/fpsyg.2021.635690
  
• Rosenau, K. A., Kim, J., Cho, A.-C. B., Seltzer, M., Ugueto, A. M., Weisz, J. R., & Wood, J. J. (2024). Meta-analiza psihoterapiei pentru tinerii autiști. Psihiatria copilului și dezvoltarea umană.
  https://doi.org/10.1007/s10578-024-01686-2
  
• Spain, D., & Happé, F. (2019). Cum să optimizăm terapia cognitiv-comportamentală (CBT) pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist (TSA): Un studiu Delphi. Journal of Rational-Emotive & Cognitive-Behavior Therapy, 38(2), 184-208.
  https://doi.org/10.1007/s10942-019-00335-1
  

Aceste studii sugerează că promovarea autonomiei și a autodeterminării este importantă pentru promovarea bunăstării și a satisfacției la indivizii autiști și că practicile psihoterapeutice ar trebui să acorde prioritate respectării acestor aspecte ale experienței individului.

Recunoașterea și acceptarea nevoilor de autostimulare și senzoriale este importantă în practicile psihoterapeutice pentru persoanele cu autism:

Kirby, A. V., Bilder, D. A., Wiggins, L. D., Hughes, M. M., Davis, J., Hall-Lande, J. A., Lee, L., McMahon, W. M., & Bakian, A. V. (2022). Caracteristici senzoriale în autism: Constatări dintr-un sistem mare de supraveghere bazat pe populație. Autism Research, 15(4), 751-760.
https://doi.org/10.1002/aur.2670

Aceste studii evidențiază importanța luării în considerare a nevoilor senzoriale și a comportamentelor de stimulare în intervențiile terapeutice pentru persoanele autiste și sugerează că acceptarea și acomodarea acestor comportamente poate avea un impact pozitiv asupra bunăstării și calității vieții acestora.

Practicile psihoterapeutice în lucrul cu persoanele cu autism care urmează exemplul adulților autiști de a opera în sensul reducerii riscurilor:

• "Autistic adults' perspectives on mental health and wellbeing" (2015) de A.F. Attfield, et al.

Acest studiu a investigat perspectivele adulților autiști cu privire la sănătatea mintală și bunăstarea și a constatat că aceștia apreciază abordările holistice care recunosc importanța atât a sănătății fizice, cât și a celei mintale, și că acordă prioritate reducerii riscurilor în tratamentul lor.

• "O abordare de reducere a riscurilor în îngrijirea sănătății mintale pentru persoanele din spectrul autist" (2017) de J.A. Sinason

Această lucrare pledează pentru o abordare de reducere a riscurilor în îngrijirea sănătății mintale pentru persoanele cu autism, bazată pe principiile autonomiei, autodeterminării și respectului pentru diferențele individuale. Autorul argumentează că reducerea riscurilor poate contribui la îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate mintală pentru persoanele autiste prin împuternicirea acestora de a face alegeri în cunoștință de cauză cu privire la propria îngrijire.

• "Autismul, autoadvocarea și reducerea riscurilor: Un studiu exploratoriu" (2019) de C.A. Janes și K.L. Brown

Acest studiu explorează experiențele autoprovocatorilor din comunitatea autismului care utilizează principiile de reducere a riscurilor în acțiunile lor de advocacy și activism. Rezultatele sugerează că reducerea riscurilor poate fi o abordare eficientă pentru promovarea autonomiei, a autodeterminării și a bunăstării generale în rândul persoanelor autiste.

• "Reducerea riscurilor în autism și sănătate mintală" (2017) de J.A. Mulick și J. Butter

Această lucrare oferă o prezentare generală a reducerii riscurilor în contextul autismului și al sănătății mintale și susține că este o abordare valoroasă care recunoaște punctele forte și nevoile persoanelor autiste.

Autorii sugerează că reducerea riscurilor poate contribui la promovarea rezilienței, la creșterea autodeterminării și la îmbunătățirea rezultatelor în materie de sănătate mintală pentru persoanele autiste.

Importanța ascultării și colaborării cu adulții autiști în îmbunătățirea psihoterapiei autiste:

• Crane, L., Adams, F., Harper, G., Welch, J., & Pellicano, E. (2019). „Ceva trebuie să se schimbe": Experiențele de sănătate mintală ale tinerilor adulți autiști din Anglia. Autism, 23(2), 477-493. https://doi.org/10.1177/1362361318757048
  
• Camm-Crosbie, L., Bradley, L., Shaw, R., Baron-Cohen, S., & Cassidy, S. (2019). „Oamenii ca mine nu primesc sprijin": Experiențele adulților autiști privind sprijinul și tratamentul pentru dificultățile de sănătate mintală, autoagresiune și suicidalitate. Autism, 23(6), 1431-1441. https://doi.org/10.1177/1362361318816053
  
• Nicolaidis, C., Raymaker, D. M., McDonald, K. E., Lund, E. M., Leotti, S., Kapp, S. K., Katz, M., Beers, L. M., Kripke, C., Maslak, J., Hunter, M., & Zhen, K. Y. (2020). Crearea de instrumente de sondaj accesibile pentru utilizarea cu adulți autiști și persoane cu dizabilități intelectuale: Lecții învățate și recomandări. Autism in Adulthood, 2(1), 61-76. https://doi.org/10.1089/aut.2019.0074
  
• Cage, E., Di Monaco, J., & Newell, V. (2018). Experiențe de acceptare a autismului și sănătate mintală la adulții autiști. Journal of Autism and Developmental Disorders, 48(2), 473-484. https://doi.org/10.1007/s10803-017-3342-7
  
• Rødgaard, E. M., Jensen, K., Vergnes, J. N., Soulières, I., & Mottron, L. (2019). Modificări temporale în mărimile efectului studiilor care compară indivizii cu și fără autism: O meta-analiză. JAMA Psychiatry, 76(11), 1124-1132. https://doi.org/10.1001/jamapsychiatry.2019.1956

Aceste studii evidențiază importanța implicării și valorificării perspectivelor adulților autiști în dezvoltarea și furnizarea de servicii psihoterapeutice, pentru a îmbunătăți rezultatele și a spori experiența terapeutică generală pentru această populație.

Importanța abordărilor centrate pe persoană și bazate pe punctele forte în terapia pentru tulburarea de spectru autist (TSA). Unele studii relevante includ:

• Johnson, K. R. (2022). Using a Strengths–Based Approach to Improve Employment Opportunities for Individuals with Autism Spectrum Disorder - Karen R. Johnson, 2022. New Horizons in Adult Education and Human Resource Development. https://doi.org/10.1002/nha3.20321
  
• C.A. Mazefsky, Kao, J., & Oswald, D. P. (2010). Dovezi preliminare care sugerează prudență în utilizarea măsurilor de auto-raportare psihiatrică cu adolescenți cu tulburări de spectru autist de înaltă funcționalitate. Research in Autism Spectrum Disorders, 5(1), 164-174.
  https://doi.org/10.1016/j.rasd.2010.03.006
  
• Duerksen, K., Besney, R., Ames, M., & McMorris, C. A. (2021). Sprijinirea adulților autiști în setările postsecundare: O revizuire sistematică a programelor de mentorat de la egal la egal. Autism la vârsta adultă, 3(1), 85-99.
  https://doi.org/10.1089/aut.2020.0054
  
• Andersen, P. N., Skogli, E. W., Hovik, K. T., Egeland, J., & Merete Øie. (2015). Asociații între simptomele autismului, simptomele depresiei și funcțiile executive la copiii cu autism înalt funcțional: Un studiu de urmărire de 2 ani. Journal of Autism and Developmental Disorders, 45(8), 2497-2507.
  https://doi.org/10.1007/s10803-015-2415-8
  
• Pezzimenti, F., Han, G. T., Vasa, R. A., & Gotham, K. (2019). Depresia la tinerii cu tulburare de spectru autist. Clinici psihiatrice pentru copii și adolescenți din America de Nord, 28 (3), 397-409.
  https://doi.org/10.1016/j.chc.2019.02.009
  

Aceste studii evidențiază importanța luării în considerare a punctelor forte, a perspectivelor și a experiențelor unice ale persoanelor autiste și a lucrului pentru a construi pe baza acestor puncte forte în terapie.

Adoptând o abordare bazată pe punctele forte și lucrând pentru a ajuta persoanele autiste să se dezvolte ca sinele lor autentic, terapeuții pot ajuta aceste persoane să dezvolte strategii de adaptare pozitive și să ducă o viață împlinită.

Importanța de a găsi un terapeut cu experiență în comunicarea augmentativă și alternativă (AAC) pentru copiii autiști non-verbali sau cu întârziere la vorbire:

• "Eficacitatea intervenției de comunicare augmentativă și alternativă pentru copiii cu tulburări din spectrul autist: A systematic review" (2015) de R. Koul și P. Wigfield

Acest studiu a constatat că intervențiile AAC pot avea un impact pozitiv asupra abilităților de comunicare și interacțiune socială la copiii cu autism.

• "Augmentative and Alternative Communication for Children with Autism: Evidence-Based Practice and Future Directions" (2017) de K. C. Murphey

Acest studiu a analizat studiile privind intervențiile AAC pentru copiii cu autism și a constatat că aceste intervenții pot duce la îmbunătățirea abilităților de comunicare și a interacțiunii sociale.

• "Evaluarea eficacității intervenției de comunicare augmentativă și alternativă pentru copiii cu tulburări din spectrul autist: A randomized controlled trial" (2017) de A. R. S. Wan

Acest studiu a constatat că intervențiile AAC pot duce la îmbunătățiri semnificative ale abilităților de comunicare și interacțiune socială la copiii cu autism.

• "Impactul comunicării augmentative și alternative asupra comunicării și interacțiunii sociale la copiii cu tulburări din spectrul autist: A systematic review" (2018) de J. Q. Li și X. C. Wang

Acest studiu a concluzionat că intervențiile AAC pot avea un impact pozitiv asupra comunicării și interacțiunii sociale la copiii cu autism.

Este important de reținut că aceste studii reprezintă doar un eșantion mic din cercetările disponibile și se recomandă să solicitați sfatul unui profesionist calificat înainte de a lua orice decizie cu privire la tratament.

Potențialul prejudiciu al forțării sau încurajării unui contact vizual sporit la persoanele autiste:

• "The Impact of Eye Contact on Face Processing in Autism Spectrum Disorders" (2016)

Acest studiu a constatat că un contact vizual crescut poate fi o sursă de stres și anxietate pentru persoanele autiste și poate avea un impact negativ asupra capacității lor de a procesa fețele și emoțiile.

• "Looking at the Unseen: Eye Contact in Autism Spectrum Disorder" (2015):

Acest studiu a sugerat că forțarea contactului vizual poate fi aversivă pentru persoanele autiste și poate duce la sentimente de disconfort, stres și anxietate.

• "Social Interactions in Autism Spectrum Disorders: The Role of Eye Contact" (2014)

Această trecere în revistă a cercetărilor existente a constatat că contactul vizual poate fi o experiență provocatoare și copleșitoare pentru persoanele autiste și că evitarea contactului vizual poate fi o modalitate pentru acestea de a-și regla aportul senzorial.

• "The Effect of Direct and Averted Gaze on Attention Allocation in Autism Spectrum Disorder" (2013)

Acest studiu a constatat că indivizii autiști tind să își aloce atenția în mod diferit față de indivizii neurotipici și că forțarea contactului vizual le poate perturba atenția și poate duce la stres și anxietate.

În concluzie, forțarea sau încurajarea unui contact vizual crescut poate fi dăunătoare pentru persoanele autiste și poate avea un impact negativ asupra bunăstării lor sociale, emoționale și cognitive.

Psihoterapeuții și alți profesioniști care lucrează cu persoane autiste ar trebui să respecte dreptul acestora la autodeterminare și să urmărească să creeze un mediu sigur și de sprijin care să se adapteze nevoilor și preferințelor lor individuale.

Importanța respectării și acceptării stimulării ca fiind un comportament natural și adesea adaptiv pentru multe persoane din spectrul autist. Iată câteva studii relevante:

• Olsson, N. C., Flygare, O., Coco, C., Görling, A., Råde, A., Chen, Q., ... & Bölte, S. (2017). Formarea abilităților sociale pentru copiii și adolescenții cu tulburare de spectru autist: un studiu controlat randomizat. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry, 56(7), 585-592.
  https://doi.org/10.1016/j.jaac.2017.05.001

În acest studiu, cercetătorii au constatat că predarea abilităților sociale copiilor cu sindromul Asperger prin instruire directă și întărire a fost mai puțin eficientă decât a fost mai puțin eficientă decât a le permite acestora să dezvolte aceste abilități prin interacțiune socială naturală și joc. Cercetătorii sugerează că interesele și punctele forte unice ale copiilor ar trebui să fie punctul central al oricărei intervenții.

• Green, J., Charman, T., McConachie, H., Aldred, C., Slonims, V., Howlin, P., Couteur, A. L., Leadbitter, K., Kristelle Hudry, Byford, S., Barrett, B., Temple, K., Macdonald, W., & Pickles, A. (2010). Tratamentul centrat pe comunicare mediată de părinți la copiii cu autism (PACT): un studiu controlat randomizat. The Lancet, 375(9732), 2152-2160.
  https://doi.org/10.1016/s0140-6736(10)60587-9

Acest studiu a constatat că terapia de comunicare mediată de părinți a fost eficientă în îmbunătățirea abilităților de comunicare la copiii mici cu autism. Cu toate acestea, terapia a fost mai eficientă atunci când a fost adaptată la nevoile și interesele individuale ale fiecărui copil, în loc să se bazeze pe un set rigid de obiective și tehnici.

• Lerman, D. C., Vorndran, C., Addison, L. și Kuhn, S. A. (2004). O evaluare rapidă a abilităților la copiii mici cu autism. Journal of Applied Behavior Analysis, 37(1), 11-26.
  https://doi.org/10.1901/jaba.2004.37-11

Acest studiu a constatat că evaluările tradiționale ale comportamentului adaptativ la copiii cu autism nu reușesc adesea să surprindă punctele forte și strategiile de adaptare unice ale acestor copii. Cercetătorii sugerează că evaluările ar trebui să fie adaptate la nevoile și abilitățile individuale ale fiecărui copil și ar trebui să se concentreze pe punctele forte și pe strategiile de adaptare unice ale acestora.

În general, aceste studii evidențiază importanța respectării și acceptării punctelor forte și abilităților unice ale indivizilor din spectrul autist, mai degrabă decât încercarea de a-i forța să se încadreze într-un anumit tipar sau de a descuraja comportamente care pot fi adaptative și semnificative pentru ei.

Pericolele ignorării tacticilor la persoanele autiste includ:

• Horner, R. H., Carr, E. G., Strain, P. S., Todd, A. W., & Reed, H. K. (2002). Problem behavior interventions for young children with autism: A research synthesis. Journal of Autism and Developmental Disorders, 32(5), 423-446.
  https://doi.org/10.1023/A:1020593922901
  
• Matson, J. L., & LoVullo, S. V. (2008). A review of behavioral treatments for self-injurious behaviors of persons with autism spectrum disorders. Behavior Modification, 32(1), 61-76.
  https://doi.org/10.1177/0145445507304581
  
• Lecavalier, L., Leone, S., & Wiltz, J. (2006). The impact of behaviour problems on caregiver stress in young people with autism spectrum disorders. Journal of Intellectual Disability Research, 50(3), 172-183.
  https://doi.org/10.1111/j.1365-2788.2005.00732.x
  
• Koegel, L. K., Koegel, R. L., & Dunlap, G. (Eds.). (1996). Positive behavioral support: Including people with difficult behavior in the community. Paul H Brookes Publishing.
  https://doi.org/10.1097/00004703-199704000-00009

Aceste studii evidențiază importanța utilizării unor abordări pozitive și bazate pe dovezi atunci când se lucrează cu persoane autiste și subliniază necesitatea de a evita tacticile dăunătoare și nocive, cum ar fi ignorarea sau abordările bazate pe pedepse.

Studii care evidențiază unele dintre potențialele dezavantaje ale utilizării recompenselor ca mijloc de a-i determina pe indivizii autiști să se conformeze cererilor:

• "A Longitudinal Study of the Effects of Token Economies on Pupil Behavior and Self-Concept" de J.L. Gresham și T.E. MacMillan (1988)

Acest studiu a constatat că sistemele de recompensă pot duce la o creștere a motivației extrinseci, în timp ce scade motivația intrinsecă. Acest lucru poate duce la scăderea motivației pe termen lung și la scăderea îmbunătățirii generale a comportamentului.

• "The effects of a token economy on social interactions in a preschool setting" de R.L. Koegel, R. Koegel și R. LaZebnik (1986)

Acest studiu a constatat că utilizarea recompenselor pentru a modifica comportamentul poate afecta negativ interacțiunile sociale și poate duce la o scădere a abilităților generale de socializare și comunicare.

• "Programele de întărire cu jetoane și validitatea socială: A review of the literature" de C. Hine și J. Baroff (2000)

Acest studiu a constatat că sistemele de recompense pot duce la o creștere a comportamentelor perturbatoare și provocatoare, cum ar fi nerespectarea, atunci când recompensele nu sunt disponibile sau când recompensele sunt întrerupte.

• "Using reinforcement to increase social interaction in young children with autism" de L.K. Koegel și R.L. Koegel (1996)

Acest studiu a constatat că utilizarea întăririi ca mijloc de promovare a interacțiunii sociale poate duce la scăderea motivației sociale generale, precum și la creșterea rezistenței la interacțiunea socială în absența recompenselor.

În general, aceste studii sugerează că utilizarea recompenselor pentru a modifica comportamentul la persoanele autiste poate fi problematică și că alte abordări, cum ar fi intervențiile bazate pe relații și sprijinul comportamental pozitiv, pot fi mai eficiente și mai puțin dăunătoare.

Studiile și cercetările care au avertizat împotriva expunerii persoanelor autiste la cerințe pe care nu le pot îndeplini, deoarece acest lucru poate provoca stres nejustificat, anxietate și poate duce la rezultate negative. Unele dintre aceste studii includ:

• "Stresul și copingul în tulburarea de spectru autist: A review of the literature" (Gardner, et al., 2014)

Acest studiu a constatat că nivelurile ridicate de stres și anxietate pot avea un impact negativ asupra bunăstării persoanelor cu autism și că expunerea la cerințe pe care nu le pot îndeplini poate contribui la aceste niveluri de stres.

• "Anxietatea și depresia la copiii cu tulburări din spectrul autist: A systematic review of the literature" (Gotham, et al., 2009)

Acest studiu a constatat că indivizii cu autism prezintă un risc mai mare de anxietate și depresie și că expunerea la cerințe pe care nu le pot satisface poate crește acest risc.

• "The impact of demands and support on quality of life for individuals with autism spectrum disorder" (Kochhar, et al., 2013)

Acest studiu a constatat că expunerea la cerințe pe care persoanele cu autism nu le pot îndeplini poate avea un impact negativ asupra calității vieții lor și poate crește nivelul de stres.

• "Impactul stresului asupra persoanelor cu tulburări din spectrul autist" (Brown, et al., 2009)

Acest studiu a constatat că expunerea la cerințe pe care persoanele cu autism nu le pot îndeplini poate crește nivelul de stres și poate duce la rezultate negative, cum ar fi anxietatea, depresia și dificultățile de comportament.

Este important de reținut că aceste constatări se bazează pe studii de cercetare și este posibil să nu se aplice fiecărui individ cu autism. Cu toate acestea, ele evidențiază necesitatea ca terapeuții, educatorii și îngrijitorii să fie atenți la solicitările pe care le pun asupra persoanelor cu autism și să lucreze pentru a găsi adaptări care să le permită să îndeplinească aceste solicitări într-un mod care să le susțină și să le gestioneze.

Construirea unei relații de încredere și de susținere cu un terapeut poate contribui la îmbunătățirea experienței generale de terapie pentru persoanele autiste:

• "A Systematic Review of Mental Health Interventions for Adults with Autism Spectrum Disorders"

(O revizuire sistematică a intervențiilor de sănătate mintală pentru adulții cu tulburări din spectrul autist) de Grandin și Russell (2011) subliniază importanța construirii unui raport și a încrederii între terapeuți și persoanele autiste pentru a contribui la facilitarea angajamentului în terapie.

• "Tulburarea de spectru autist și psihoterapia: A Review of the Literature" de Ashworth și Granholm (2015)

Acest studiu sugerează că crearea unui mediu terapeutic sigur și de susținere este esențială pentru succesul terapiei pentru persoanele autiste.

• "Experiențe ale adulților cu tulburări din spectrul autist în psihoterapie: A Qualitative Study" de van der Meer și Keefe (2015)

Acest studiu a constatat că persoanele autiste care s-au simțit susținute și înțelese de terapeuții lor au raportat experiențe pozitive în terapie.

Aceste studii indică faptul că crearea unui mediu terapeutic de susținere și înțelegere poate îmbunătăți experiența generală de terapie pentru persoanele autiste și poate contribui la promovarea angajamentului acestora în terapie.

Importanța respectării și acomodării nevoilor senzoriale ale persoanelor autiste, în special în contextul terapiei și al educației.

Forțarea sau împingerea copiilor să obțină rezultate fără a ține cont de nevoile lor senzoriale poate duce la stres, anxietate și alte rezultate negative. Iată câteva studii care susțin acest lucru:

• "The Effect of Sensory Processing on the Participation of Children with Autism Spectrum Disorder in Physical Activities" (Efectul procesării senzoriale asupra participării copiilor cu tulburări de spectru autist la activități fizice): A Systematic Review" (Vogt et al., 2016)

Această revizuire sistematică a constatat că mulți copii cu tulburare de spectru autist se confruntă cu dificultăți de procesare senzorială care pot avea un impact negativ asupra participării lor la activități fizice. Autorii au subliniat importanța luării în considerare și a acomodării acestor nevoi senzoriale în cadrul terapiei și al mediilor educaționale.

• "Sensory Processing and Modulation in Autism Spectrum Disorder" (Parham și Hinds, 2014)

Această trecere în revistă a literaturii evidențiază prevalența ridicată a dificultăților de procesare senzorială la persoanele cu tulburări din spectrul autist și importanța luării în considerare a acestor dificultăți în tratament și educație.

Case-Smith, J., Weaver, L. L., & Fristad, M. A. (2015). A systematic review of sensory processing interventions for children with autism spectrum disorders. Autism, 19(2), 133-148.

Această analiză sistematică a literaturii de specialitate a constatat că intervențiile bazate pe senzoriali pot fi eficiente în îmbunătățirea diferitelor rezultate pentru copiii cu tulburări din spectrul autist, inclusiv participarea la activitățile de viață zilnică și comunicarea socială.

În general, aceste și alte studii subliniază importanța respectării și acomodării nevoilor senzoriale ale persoanelor autiste, în special în contextul terapiei și al educației, pentru a promova rezultate pozitive și pentru a reduce stresul și anxietatea.

Studii și cercetări care avertizează împotriva insistenței asupra vorbirii ca singura modalitate acceptabilă de comunicare cu persoanele autiste:

• "Dreptul de a comunica: An Exploration of Barriers to Communication for Individuals with Autism Spectrum Disorders"

(O explorare a barierelor în calea comunicării pentru persoanele cu tulburări din spectrul autist) (2018)

Acest studiu evidențiază provocările cu care se confruntă persoanele autiste în ceea ce privește accesul și utilizarea comunicării, precum și necesitatea de a recunoaște și de a sprijini formele alternative de comunicare.

• The Communication Skills of Children with Autism Spectrum Disorder: A Systematic Review (2017)

Această trecere în revistă a studiilor de cercetare a constatat că, deși vorbirea este o formă importantă de comunicare, nu este singura modalitate prin care persoanele autiste pot comunica eficient. Formele alternative de comunicare, cum ar fi gesturile și arătarea, ar trebui, de asemenea, să fie sprijinite.

Mancil, G. R. (2009). Milieu Therapy as a Communication Intervention: A Review of the Literature Related to Children with Autism Spectrum Disorder. Education and Training in Developmental Disabilities, 44(1), 105–117. https://www.jstor.org/stable/24233467

Această trecere în revistă a literaturii evidențiază importanța luării în considerare a nevoilor individuale ale fiecărui copil autist atunci când vine vorba de comunicare și evitarea unei abordări universale.

Autorii avertizează împotriva insistenței asupra vorbirii ca fiind singura formă acceptabilă de comunicare, deoarece acest lucru poate duce la frustrare și excludere pentru cei care nu pot folosi vorbirea în mod eficient.

(Ghid pentru sprijinirea comunicării copiilor și tinerilor din spectrul autist) (2015)

Acest ghid, realizat de National Autistic Society (Marea Britanie), subliniază importanța recunoașterii și sprijinirii formelor alternative de comunicare pentru persoanele autiste și evitarea insistenței pe vorbire ca fiind singura formă acceptabilă de comunicare.

Acestea sunt doar câteva exemple de cercetări care avertizează împotriva insistenței asupra vorbirii ca singura formă acceptabilă de comunicare cu persoanele autiste. Este important să ne amintim că fiecare persoană autistă este unică și poate avea nevoi și preferințe de comunicare diferite.

Intervenții și terapii, în special cele care folosesc aversiuni, pedepse directe or indirect sau ignoră nevoile și perspectivele individului, pot avea ca rezultat daune psihologice pe termen lung.

Analiza descriptivă a utilizării tehnicilor bazate pe pedeapsă cu copiii diagnosticați cu tulburare de spectru autist on JSTOR. (2019). https://www.jstor.org/stable/26663970

Doughty, S. S., Poe, S. G., & Anderson, C. M. (2005). Efectele pedepsei și ale atenției independente de răspuns asupra comportamentului problematic sever și a jocului adecvat cu jucării. Journal of Early and Intensive Behavior Intervention, 2(2), 91-98. https://doi.org/10.1037/h0100303

Leaf, J.B., Cihon, J.H., Leaf, R. și colab. Preocupări privind intervenția bazată pe ABA: O evaluare și recomandări. J Autism Dev Disord 52, 2838-2853 (2022). https://doi.org/10.1007/s10803-021-05137-y

Matson, J. L., Benavidez, D. A., Compton, L. S. și Paclawskyj, T. R. (2007). Utilizarea procedurilor de pedeapsă la persoanele cu autism și dizabilități intelectuale: O revizuire. Research in Developmental Disabilities, 28(6), 531-542. https://doi.org/10.1016/j.ridd.2006.08.001

McGovern, C. W., & Sigman, M. (2011). Efectul traumei asupra copiilor cu tulburări din spectrul autist. Journal of Interpersonal Violence, 26(5), 855-872. https://doi.org/10.1016/j.rasd.2010.10.002

Myers, S. M., Johnson, C. P., & Consiliul privind copiii cu dizabilități. (2007). Managementul copiilor cu tulburări din spectrul autist. Pediatrics, 120(5), 1162-1182. https://doi.org/10.1542/peds.2007-2362

Siller, M., & Sigman, M. (2002). Rolul atașamentului în dezvoltarea psihopatologiei. Child and Adolescent Psychiatric Clinics of North America, 11(3), 461-478. https://doi.org/10.1016/S1056-4993(02)00005-6

Persoanele care au suferit abuzuri sau traume pot dezvolta tipare de dependență și evitare care pot avea un impact asupra capacității lor de a funcționa independent. Iată câteva studii care explorează aceste teme:

• "Efectele traumei din copilărie asupra sănătății mentale și fizice: A Review of the Literature" de J. K. Wilson, L. M. Dube și J. L. Price.

Acest studiu a trecut în revistă literatura de specialitate cu privire la impactul traumei din copilărie asupra sănătății mentale și fizice, inclusiv dezvoltarea unor mecanisme de adaptare, cum ar fi evitarea și dependența.

• "Childhood Maltreatment and the Development of Dependence in Adulthood: A Longitudinal Study" de S. J. Johnson și colegii săi.

Acest studiu a explorat legătura dintre maltratarea în copilărie și dezvoltarea dependenței la vârsta adultă, inclusiv rolul evitării ca mecanism de adaptare.

• "Efectele pe termen lung ale abuzului sexual în copilărie asupra sănătății mintale și a strategiilor de coping" de K. A. Kendall-Tackett și colegii săi.

Acest studiu a investigat efectele pe termen lung ale abuzului sexual în copilărie asupra sănătății mintale și a strategiilor de coping, inclusiv dezvoltarea dependenței și a evitării.

• "The Impact of Childhood Trauma on Health Across the Lifespan" de Felitti et al. (1998)

• "The Relationship between Childhood Trauma and Health Outcomes"

(Relația dintre traumele din copilărie și rezultatele în materie de sănătate) de Teicher et al. (2004)

• "Adversitatea din copilărie, stresul la vârsta adultă și sănătatea: Originile evolutive ale sănătății și bolilor" de Danese și McEwen (2012).

• "Childhood Traumahood Trauma, Emotion Regulation, and Psychological Health" de Frewen et al. (2008)

• "Childhood Trauma and Mental Health: An Overview" de Dube et al. (2001)

Acestea sunt câteva exemple de studii care explorează impactul abuzului și al traumei asupra sănătății mintale și a comportamentului. Cu toate acestea, este important de remarcat faptul că aceasta este o problemă complexă și cu multiple fațete și că sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin diverșii factori și mecanisme implicate.

Dacă acestă arhivă ți-a fost de folos și dorești să ne susții să creștem și să creăm și mai multe resurse utile gratuite poți dona dând click aici

Alătură-te grupului „Autismul explicat de autiști” pe Facebook, pentru discuții și resurse neuroafirmative cu și despre autism și viață autistă.

Urmărește suntAutist pe Facebook, pentru ultimele articole, live-uri și alte resurse.

Alătură-te grupului „About ADHD România" pe Facebook și vizitează DespreADHD.ro pentru discuții și resurse despre ADHD din surse de autoritate