Cum reduci frica copiilor autiști de furtuni și alte fobii
În acest articol vom discuta despre cum îți poți ajuta copilul autist să îi fie mai puțină frică de furtuni (sau de orice altceva) să aibă mai puține, fobii sau frici, prin metode gândite de părinți autiști și de autiști pentru autiști prin experiența proprie.
Aceasta este o traducere a articolului original scris de o persoană autistă. Terra Vance este consultant în psihologie industrială și organizațională și fondator și director executiv al NeuroClastic, Inc. Pasiunile ei se află la intersecția dintre justiție socială, echitate, literatură, Adevăr și știință. Acest artocl este expus în cadrul NeuroClastic, cea mai mare publicație online creată de autiști pentru comunitatea autistă. Puteți citi articolul original la sfârșitul acestui articol.
Furtunile pot fi înfricoșătoare pentru copii și chiar pentru adulți. Cu toate acestea, copiii autiști tind să fie hiper-alertați și au un sistem nervos foarte reactiv, ceea ce îi face mai susceptibili la a simți intens fricile și de a se speria puternic.
Este absolut crud să te aștepți ca copiii autiști să își regleze sistemul nervos și să "treacă peste", pentru că nu pot. Vestea bună este că există o oportunitate uriașă de a vă construi relația cu copilul dumneavoastră și de a crea legături pe măsură ce vă procesați împreună temerile.
Problemele senzoriale pot exacerba anxietatea în legătură cu vremea rea. Zgomotul tunetului poate fi asurzitor, flash-urile violente ale fulgerelor și, din când în când, un PAC! puternic atunci când acestea lovesc un copac din apropiere pot face să sară în sus chiar și cel mai echilibrat adult, dar pentru persoanele sensibile la zgomote bruște sau puternice și la lumini strălucitoare, poate fi de-a dreptul terifiant.
Fac echipă cu meteorologul autist JP Kalb, vloggerul din spatele canalului YouTube, Weathering the Autism Storm, unde abordează subiecte precum bugetarea, navigarea în transportul public și probleme mai ușoare, cum ar fi provocarea Beanboozled. Vom încerca să vă ajutăm să vă ajutați copiii să abordeze aceste temeri.
Vremea furtunilor
Recent, am dat peste un adult care întreba cum să ajute un copil autist cu frică de furtuni, sau astrafobie, o întrebare pe care am văzut-o în mai multe locuri.
Deși această postare se referă în mod special la furtuni, strategiile și filosofia pot fi adaptate pentru alte temeri.
Eliminați "factorul de sperietură" cu ajutorul științei.
Fapt amuzant: unul dintre primele echipamente meteorologice se numea "prognosticator de furtuni" și arăta ca un carusel cu douăsprezece lipitori în sticle. Se credea că lipitorile erau agitate atunci când se apropia o furtună, iar acestea se agitau și se mișcau suficient de mult pentru a suna un clopoțel.
Sunt sigur că unii dintre strămoșii scepticilor au fost acolo pentru a striga PSEUDOȘTIINȚĂ! pentru asta, ucigând complet finețea artistică a prognozei meteo, dar mă abat de la subiect. Experimentele de acasă sunt distractive. Știința este o călătorie mai mult decât o destinație.
În cazul în care copilul dumneavoastră este autist, înțelegerea logicii și a științei oricărui lucru este posibil să reducă semnificativ anxietatea în jurul acestuia. A avea un plan pentru a gestiona orice lucru înfricoșător pentru data viitoare va reduce, de asemenea, în mod dramatic stresul.
Sunetul cunoașterii care pică
Dacă copilul tău autist se teme de ceva, învață-l știința din spatele acestui lucru. Pentru tunete, învățați despre diferite tipuri: trosnete, bătăi de clapă, rostogoliri și bubuituri. Cumpărați un decibelmetru pentru a măsura volumul, oferind indicii despre cât de departe este.
JP Kalb spune că acest decibelmetru, pentru doar 17 euro, ar trebui să fie bun pentru a măsura tunetele.
Puteți folosi un cronometru pentru a măsura timpul dintre fulgerul vizibil și sunetul tunetului pentru a vă ajuta să vă dați seama cât de departe este distanța.
Nu păcăliți copiii autiști. Niciodată.
Când eram copil, oamenii îmi spuneau că tunetul era modul lui D-zeu de a-mi arăta că este supărat pe mine.
Nu faceți asta copiilor autiști. Niciodată.
De fiecare dată când venea o furtună, timp de ani de zile, eram obsedată de ceea ce făcusem pentru a merita o asemenea furie și am început să mă tem de a face greșeli și chiar de a trăi emoții. Încercam să înțeleg tiparul din comportamentul meu în raport cu tiparul furtunilor pentru a afla ce aș fi putut face pentru a le provoca.
Nu va fi primit ca fiind amuzant dacă le faceți acest lucru copiilor autiști și îi poate face să dezvolte dezechilibre severe de viitor încercând să-și controleze gândurile și acțiunile pentru a evita să înfurie o zeitate care îi pedepsește.
Învățați-i ce este un tunet, la propriu, și nu faceți greșeala de a-i face să creadă că comportamentele lor pot avea un impact asupra tunetului - sau asupra oricărui lucru care nu este sub controlul lor.
Identificarea norilor
Învățarea identificării norilor după vedere și caracteristici este o modalitate excelentă de a-i ajuta pe copii să învețe să prevadă furtunile. Tipul de nor asociat cu furtunile este cumulonimbus.
Presiunea atmosferică
Copilul dumneavoastră poate fi suficient de sensibil la lucruri precum presiunea atmosferică pentru a simți când se apropie o furtună.
Luați un barometru pentru a măsura presiunea atmosferică. Dacă este în scădere, este posibil să se apropie o furtună. JP Kalb spune că acesta, la un preț de puțin sub 20Euro, ar funcționa foarte bine. Dacă vă simțiți harnici, el spune că bricolajul simplu este excelent pentru a vă face unul propriu din lucruri pe care probabil le aveți deja.
Măsurați umiditatea aerului
De asemenea, puteți cumpăra un higrometru, care măsoară cât de multă umiditate este în aer. Acestea pot fi găsite cu ușurință pentru mai puțin de zece dolari online sau în magazinele de bricolaj.
Chiar și fără un higrometru, există modalități de a măsura umiditatea din aer. Păsările zboară mai jos? Acest lucru se datorează faptului că aerul este mai greu din cauza umidității.
Chiar și comportamentul transpirației este un indiciu al umidității din aer. Dacă ești super ud și lipicios, este un semn că atmosfera este foarte umedă.
Există un inel în jurul lunii noaptea? Aceasta înseamnă că există nori cirrus și cirrostratus, ceea ce ar putea indica faptul că se pregătește o furtună.
Mirosurile de murdărie și de pământ sunt mai înțepătoare decât de obicei? Asta pentru că mirosurile sunt reținute în umiditatea din aer.
Comportamentul fumului poate ajuta, de asemenea, la măsurarea umidității. Dacă fumul urcă direct în sus, aerul este uscat. Dacă rămâne jos și se împrăștie, este din cauza unei cantități mari de apă în aer.
Priviți răsăritul și apusul soarelui
Ați auzit zicala: "Cerul roșu noaptea, deliciul marinarilor; cerul roșu dimineața, marinarii se avertizează!". Există ceva adevăr în această afirmație.
Dacă cerul este roșu dimineața, înseamnă că lumina se filtrează printr-o masă de aer cald care se apropie, ceea ce poate indica că se apropie o furtună.
Sunetele DOR!
Mulți autiști au hiperacuzie sau sensibilitate ridicată la sunete. Pentru ei, un sunet puternic poate fi chinuitor.
Căștile cu anulare a zgomotului sau căștile de protecție pentru urechi pot fi excelente pentru a atenua sunetele puternice, cum ar fi tunetul.
Colectarea datelor
În loc să colectați date despre comportamentul copiilor, colectați date despre comportamentul vremii! Realizarea de diagrame și înregistrarea acestor date poate fi distractivă! Copiii autiști sunt întotdeauna orientați spre gândirea de tipare, iar tu poți afla lucruri despre modul în care gândește copilul tău atunci când reprezinți grafic aceste tipare în mod vizual.
De asemenea, puteți cumpăra un pluviometru Jeffersonian pentru mai puțin de cinci dolari, pentru a adăuga puncte de date. În curând veți putea compara și contrasta câtă umiditate precede, câți centimetri de ploaie și chiar ce făceau păsările înainte de o furtună.
Ai putea obține chiar și un anemometru pentru a măsura viteza vântului, dacă ești atât de înclinat să îți dezvolți stația meteo acasă!
Limbajul de dragoste autist
Nu toți copiii autiști sunt speriați de furtuni, dar toți copiii autiști au nevoie de onestitate și de informații concrete din partea persoanelor în care au încredere.
Adevărul și faptele ne oferă siguranță emoțională și veți vedea cât de mult se adâncește relația cu copilul dumneavoastră pe măsură ce formați o legătură reciprocă în jurul unui anumit interes.
Veți fi uimit de cât de repede învață copilul dumneavoastră și de cât de mult îi place să învețe. Învățând despre furtuni și despre siguranța în caz de furtună va reduce anxietatea în jurul lor.
De asemenea, îl veți învăța pe copilul dvs. că modul de a rezolva temerile este de a face cunoscut necunoscutul prin cunoașterea informației și că încrederea și legăturile se construiesc prin rezolvarea acestor probleme cu persoanele potrivite.
Și să nu fiți surprinși dacă veți deveni puțin obsedați de meteorologie! Nici tu nu vei mai dori să faci conversații despre vreme!
"Necunoscutul" este o teamă temporară și rezolvabilă. Când afli despre portanță, o componentă a unei furtuni, asta înseamnă legile de mișcare ale lui Newton! Adăugați împingerea, și învățați știința rachetelor! Veți înțelege, de asemenea, cum evoluează interesele speciale!
Veți începe să vedeți că interesele speciale nu sunt obsesii mioape și izolate, ci epicentrul unui multivers creativ care se extinde și se diversifică pe măsură ce se umflă. Este ancora unei ecosfere crescânde, vii, imaginative, care oferă contextul pentru următoarea pasiune de a construi.
Îți vei iubi copilul în limba lui.
Limbajul
Nu toți copiii autiști vorbesc. Copilul meu a vorbit târziu. Totuși, se așeza în poala mea la fereastră de fiecare dată când venea o furtună, iar eu îi povesteam. Știam că înțelege ce spun.
Aceasta a fost prima noastră conversație. Mai mult decât o simplă etichetare a obiectelor, vorbeam de la un capăt la altul despre o furtună pe care o priveam de pe turla casei noastre.
Conversațiile noastre nu sunt întotdeauna propoziții. Acestea sunt dificile pentru ea în acest moment, dacă nu sunt memorate, așa că trebuie să fac multe narațiuni pe un subiect, ea repetând după mine în mare parte. Mai târziu, ea va avea limbajul necesar pentru a alcătui propoziții pe subiect.
Indiferent de capacitatea lor de a vorbi, nu faceți greșeala de a crede că copilul dumneavoastră nu poate înțelege lucruri complexe.
Copilul meu de patru ani a protestat recent că se culcă noaptea din cauza existenței tungstenului. Mi-a luat ceva timp să realizez ce spunea. Tungstenul este folosit ca filament în becuri, ceea ce face ca întunericul să fie irelevant atunci când nu ai terminat de jucat pentru ziua respectivă.
Facem multe liste împreună, verbal, ca într-o conversație. Întreb: "Care sunt câteva cuvinte de furtună?" Apoi spunem pe rând: vânt, mai întunecat, ploaie, tunet, nori, precipitații, vânt etc., sau pot fi fraze: frunze cu susul în jos/ frunze care își arată burta, apa se mișcă, picături în apă, apa se unduiește, copacii foșnesc. Se poate trece la cuvinte onomatopeice asociate cu furtunile: bum bum, whoosh, tic tic tic tic (ploaie pe acoperișul de tablă), sssssssssssssss, paaac! etc.
Confortul de a învăța
În general, copiii autiști adoră să fie elevi. Ei iubesc faptele, iar înțelegerea faptelor îndepărtează anxietatea de la lucrurile care îi neliniștesc.
Facem o mulțime de procesări metacognitive cu voce tare: "Observ că aerul devine lipicios. Mă întreb dacă acest aer lipicios și acești nori negri înseamnă că va ploua. Norii devin mai întunecați atunci când există mai multă apă în ei și se formează mai multe cristale de gheață, ceea ce înseamnă că mai puțină lumină solară poate trece prin ei".
Veți observa că, atunci când vă strecurați în rolul de educator și vorbiți dintr-un loc autentic de încântare și pasiune, copilul autist se va relaxa, va fi mai implicat și va fi mai puțin anxios în interacțiunea voastră.
Se simt în largul lor în acest rol, deoarece nu încercați să îi schimbați, să îi modelați sau să faceți altceva decât să le inspirați curiozitatea naturală. Nu vorbiți cu nuanțe sociale sau cu momeală emoțională. Ei nu sunt suspicioși în privința motivelor tale atunci când îi înveți faptic.
Aici cred că atât de mulți adulți ratează oportunitățile cu copiii autiști - de a crea legături prin învățare. Îți poți cunoaște copilul la un nivel profund prin ceea ce se subînțelege: faptul că învățând împreună este modul în care facem lumea mai puțin înfricoșătoare prin învățarea modelelor ei.
JP Kalb, meteorolog autist
În cele din urmă, urmăriți videoclipul lui JP Kalb despre furtuni și vă rugăm să vă abonați la canalul său de YouTube!
Aceasta este o traducere a articolului original scris de o persoană autistă. Terra Vance este consultant în psihologie industrială și organizațională și fondator și director executiv al NeuroClastic, Inc. Pasiunile ei se află la intersecția dintre justiție socială, echitate, literatură, Adevăr și știință. Acest artocl este expus în cadrul NeuroClastic, cea mai mare publicație online creată de autiști pentru comunitatea autistă. Puteți citi articolul original mai jos