Experiența unei persoane autiste non-verbale. Lupta cu abilitismul
Înțelepciunea nu înflorește dacă e împiedicată de egocentrismul oamenilor. Supremația domnește dacă nu luptăm cu sârguință pentru a-i educa pe cei din jur. Puneți sub semnul întrebării tot ceea ce știți despre valoarea unui om. Când drepturile persoanelor fără dizabilități au prioritate față de cele ale persoanelor cu dizabilități, ar trebui să ne fie rușine și să nu ne considerăm o societate modernă și progresistă. Sunt pasionată de drepturile persoanelor cu dizabilități. Persoanele cu dizabilități se străduiesc cu adevărat, își doresc și merită respect și egalitate.
Acest articol este o traducere și adaptare din limba engleză. Articolul original poate fi citit aici.
Respectul nu este un lucru cu care să fiu familiarizată până acum. Oamenii m-au maltratat, m-au abuzat și mi-au făcut rău. Pentru ei eram un om de calitate inferioară; ceva de compătimit sau de reparat. M-au tratat ca și cum aș fi avut o boală, iar eu am internalizat această frică și ură. Mama mea a luptat pentru ca oamenii să presupună că sunt o persoană competentă și să mă trateze ca pe un egal, dar puțini au făcut-o.
Suferind ani de zile în care ceilalți au avut puține așteptări din partea mea, sufletul meu abia a supraviețuit. Acum încerc să fac tot posibilul să nu păstrez în minte îndoielile oamenilor despre mine, dar mă văd luptând să documentez durerea și furia pe care le întruchipez. Durerea durabilă concurează cu mândria crescândă și speranța unui viitor drastic îmbunătățit pentru mine și pentru toate persoanele cu dizabilități.
Fiind non-verbală, mulți oameni au presupus că nu gândesc și nu simt. Au vorbit în fața mea ca și cum nu aș fi fost chiar acolo și au spus lucruri atroce despre mine și despre mama mea. Am fost infantilizată, exclusă din multe situații și subevaluată. Trecând în revistă trecutul și disecându-mi experiențele, am ajuns la o revelație austeră. Atâta timp cât societatea echivalează valoarea cu intelectul, viețile persoanelor cu dizabilități sunt în pericol.
Bunătatea urmărește să trimită mesaje pline de speranță pentru a îmblânzi inimile oamenilor, dar numai cunoașterea duce la un progres de impact. Lupta împotriva abilitismului necesită o credință neclintită că aliații ascultă vocile acelor persoane cu experiență directă. Am o dorință de nezdruncinat de a educa oamenii. În cele din urmă, cred că este necesară o schimbare drastică pentru a nutri respectul în inima noastră colectivă. Durerea de ieri alimentează bătălia de mâine. Spiritul meu ia foc, pregătit să înfrunte lumea.
Orice și totul depinde de scris și de exprimarea adevărului propriu și de faptul că ceilalți sunt dispuși să asculte. Oamenii eșuează în fața persoanelor cu dizabilități atunci când refuză să accepte toate modalitățile de a fi om. Într-o lume perfectă, reprezentanții persoanelor cu dizabilități ar fi respectați, drepturile persoanelor cu dizabilități ar fi onorate și inimile curajoase ar fi exaltate. Eu și alții avem înțelepciune pentru o lume sărcă și ostilă. Se caută aliați pricepuți.
Articolul original:
sabrinaroeguerra
