NU Albastru în aprilie pentru AUTISM. 4 motive și idei.
Vă rog, nu folosiți albastrul pentru 2 aprilie, de ziua conștientizării autismului sau în orice zi a anului. Există atât de multe modalități în care puteți ajuta persoanele autiste, dar acesta nu este una dintre ele!
[…]
Ar trebui să fiu atââât de entuziasmat că, timp de o lună de zile, întreaga lume își îndreaptă privirea către povești inspiraționale despre incluziune și oamenii se simt bine cu ei pentru că „aprind în albastru” pentru conștientizare, pe 2 aprilie, în fiecare an.
Dar aș vrea să spun doar, vă rog, nu mai faceți asta!
În calitate persoană autistă, nu am suficiente cuvinte să exprim cât de frustrant este să vedem totul albastru pe 2 aprilie, în fiecare an. Sincer, facem tot ce putem să stăm departe de rețelele de socializare în ziua asta.
Uitați, înțeleg. Avem o senzație plăcută atunci când facem lucruri precum activismul, fără să ne gândim, de fapt, la impactul – sau lipsa lui – pe care îl au acțiunile noastre.
Deci, înainte să vă schimbați poza de profil în aprilie, uitați 4 motive pentru care să NU folosiți culoarea albastru pentru ziua autismului.
1. Albastrul se bazează pe stereotipuri dăunătoare
V-ați întrebat vreodată de ce albastrul este culoarea aleasă pentru a reprezenta autismul? E posibil să fi auzit faptul că autismul este mult mai des întâlnit la băieți decât la fete.
Aceasta este, de fapt, o statistică dezbătută destul de des, deoarece criteriile de diagnosticare folosite pentru a depista autismul sunt scrise având la bază un comportament mult mai des întâlnit la băieți.
Fetele autiste rămân nediagnosticate destul de des și, atunci când sunt diagnosticate, oamenii au tendința de a le ignora diferențele și nevoile. Sunt extraordinar de multe femei care află că sunt autiste la maturitate, și asta doar pentru că copii lor a fost diagnosticați, având trăsături „clasice”.
Adevărul este că fetele pot fi autiste, nu este o „tulburare a băieților”. Nu este ceva ce trebuie învelit în albastru și transformat în stereotip.
Pe lângă asta „blue” este o metaforă pentru tristețe în engleză, astfel simbolistica include și o asociere a autismului cu tristețea și suferința. Nu avem nevoie de a adăuga mai multă suferință și în simbolistică pentru noi și familiile noastre.
2. „Aprinde în albastru” vine de la Autism Speaks.
Pe scurt, este asta: este o organizație cu intenții cel puțin vicioase pe care o creștem indirect prin aceste acțiuni, oriunde am fi.
Scopul lor principal este acela de a „eradica autismul” și doar un procent foarte mic din bugetul lor uriaș se duce către a ajuta, concret, persoanele autiste și familiile lor. O mare parte din bugetul lor se duce către cercetare, pentru a găsi un „tratament”, sau către teste prenatale pentru autism, pentru ca femeile să poată alege să nu aibă copii autiști. Este o campanie de încercare de eradicare a unui întreg neurotip uman prezent genetic de cel puțin mii de ani.
De asemenea, cheltuie o parte enormă din buget pe promovare, inclusiv pe niște materiale teribile care înfățișează autismul ca pe un monstru care vine să fure copiii. Este absolut îngrozitor. […]
3. Activismul pe rețelele de socializare, fără a înțelege, nu ajută pe nimeni
[…] A fi activist pe social media, fără a înțelege, cu adevărat, cauza pentru care militezi, nu ajută pe nimeni.
Cu siguranță, nu ajută persoanele autiste sau pe familiile noastre.
- În loc să postați un status sau să folosiți un hashtag, mai bine donați către o organizație,
- Oferiți suport unei familii din jurul vostru care are un copil autist. Dacă aveți un copil autist, faceți-i cunoștință cu alți copii autiști.
- Distribuiți articole scrise de autiști și experiențe autiste.
A posta pe rețelele de socializare despre „conștientizare” nu ajută, concret, pe nimeni. Îmi pare rău să vă spun asta. Una este faptul că AUTISMUL EXISTĂ, lăsând la interpretarea majorității restul informației și alta este incluziunea și acceptarea. Aduceți acceptare în viața voastră și a altor autiști. Doar o postare nu e de ajuns, distribuiți articole scrise de autiști, donați către cauze autiste și cunoașteți autiști de toate vărstele ca oameni, în primul rând, nu ca surse de informare.
(Edit pentru a clarifica, rețelele de socializare pot fi o parte foarte eficientă a activismului. Mă refer la cei care nu fac nimic pentru o cauză și cărora nu le pasă de acea cauză până când nu devine ceva popular de postat pe Facebook.)
4. Ce faceți în restul anului?
Autiștii sunt aici pe tot parcursul anului. Creștem, ne dezvoltăm, ne creăm familii, avem copii, îmbătrânim. Luptele și victoriile noastre nu încep și se termină în aprilie.
Cum vă manifestați incluziunea și acceptarea față de persoanele autiste în restul timpului?
- Există un centru pentru oameni cu dizabilități în zona? V-ați gândit vreodată să verificați asta? Mergeți, cunoașteți, vedeți autiștii din centre, ONG-uri, cunoaște-ți-i, învățați-vă copilul să socializeze cu alți autiști.
- Ce fel de programe sunt disponibile pentru autiști în zona voastră? Puteți fi voluntar, chiar și o oră pe an.
- Câți adulți autiști sunt angajați la locul vostru de muncă? Poate un tânăr autist din zona voastră are nevoie de un loc de muncă. Ajutați-l în angajare cu o referință la conducerea locului vostru de muncă, dau, dacă aveți o firmă, puteți fi chiar angajatorul.
- Puteți crea la locul tău de muncă programe de mentorat pentru tineri autiști de la 14 ani în sus. Sau să vă implicați ca mentor într-un centru sau ONG local.
- Există un copil, în clasa copiilor voștri, care nu este invitat la întâlnirile de joacă? Cum puteți să îi ajutați să-și facă conexiuni?
Acestea sunt lucrurile despre care trebuie să fim conștienți, și trebuie să facem ceva pentru a le repara.
Nu aprinde nimic în albastru, fă ceva. Fă o diferență.
Autoarea acestui articol a spus ”Îmi pare rău dacă acest articol supără pe cineva. După cum am mai spus, nu sunt populară printre mămicile de copii autiști. Nu susțin Autism Speaks. Îmi susțin copilul.” – da, populare trebuie să fie oportunitățile de mâine ale autiștilor și resurse pentru familiile noastre.
Acest articol este pentru acceptarea autiștilor de toate vârstele în societate. E nevoie de un corp comun în lupta pentru ca noi, autiștii să avem oportunități. Luptăm pentru diversitate, acceptare și multitudinea de culori frumoase ale neurodiversității.
Eu nu voi aprinde nimic în albastru. Fii alături de noi.
Hai să facem din aprilie „luna acceptării autismului”, și să privim persoanele autiste ca fiind oameni care gândesc, simt, și au propria valoare, capabili de a vorbi pentru ei și pentru copiii lor. […]
Evită, în aprilie, piesa de puzzle și culoarea albastru. Folosește, în aprilie, semnul infinitului de orice culoare, auriu sau roșu (pentru autism) sau culorile curcubeului pentru întreaga neurodiversitate.
Acest articol este o traducere, adaptare la persoana I în limba română cu adăugiri de aspecte personale. Articolul original, aici.