Percepția senzorială în AUTISM. Superputerea vizuală.
Mulți autiști vorbesc de percepții senzoriale sporite în contrast cu persoanele neurotipice, iar cercetările confirmă acest lucru! În acest articol vom detalia ”Superputerea analizei vizuale” în autism și cum înțelegerea acestor aspecte te pot ajuta să înțelegi lumea autistă mai bine.
Cu toate că mulți autiști pot avea una sau mai multe dintre aceste caracteristici, este important de avut în vedere faptul că fiecare dintre noi este diferit. Există zicala ”dacă ai cunoscut un autist, ai cunoscut un autist” Mereu oferă blândețe, întreabă, fii curios și vezi care este experiența unică a fiecaruia. Acest articol are menirea de a exemplifica, de a oferi o perpectivă asupra faptului că experiența autistă poate fi extrem de diferită de una neurotipică și că aparentul inexplicabil, poate fi explicat prin curiozitate.
Vedere excepțională
Un exemplu de percepție senzorială sporită este citirea unui text minuscul la copii autiști – cum ar fi literele mici pe spatele produselor – citite din cealaltă parte a camerei. La o dimensiune de 0,07 mm × 0,10 mm, mai jos este cea mai mică carte din lume, intitulată Teeny Ted din Turnip Town, lângă o zgârietură minusculă – aveți nevoie de un microscop pentru a o citi! Sau poate doar un copil autist cu o vedere extraordinară.
Hipersensibilitate vizuală
Creierele noastre autiste au mai multe resurse cerebrale alocate în zonele asociate cu detectarea vizuală, rezultând în hipersensibilitate vizuală.
Mai exact, autiștii au mai multe resurse cerebrale asociate cu detectarea și identificarea vizuală (dar mai puțină activitate în zonele utilizate pentru planificarea și controlul gândurilor și acțiunilor).
Acest lucru are ca rezultat capacități mari și unice în sarcinile vizuale.
În loc să jucăm ”Unde e Waldo ?”, nu autiștii jucăm ”Uite-l pe Waldo!”
Putem vedea modificări ale dimensiunii decalajului pe un ecran umplut cu litera C, mult mai bine decât persoanele neurotipice.
Creștem fără să știm că alții nu văd lumea la fel ca noi… trăim într-o lume în care ceea ce spunem că vedem li simțim este luat ca ”imaginație” sau ”nevoie de atenție”. Spre exemplu neurotipicii nu văd particule din aer, precum văd unii dintre noi:
Patul meu era înconjurat și complet învelit de pete minuscule, pe care le numeam stele, ca un fel de sicriu de sticlă mistic. De atunci am aflat că sunt de fapt particule din aer în întuneric. Cu toate acestea, viziunea mea a fost atât de hipersensibilă încât au devenit adesea un prim plan hipnotic, în care restul lumii dispărea.Martin Silvertant
Și dacă asta nu te convinge de ”Super Puterile noastre” și de modul diferit și unic în care percepem lumea, unii dintre noi avem acuitatea vizuală a păsărilor de pradă. O persoană neurotipică începe să își piardă acuitatea vizuală ]n citire la 2.1 metri. Noi începem să ne pierdem acuitatea vizuală ]n citire la 6.1 metri și putem identifica persoane sau obicete importante după tipare de mișcare până la 200 metri față de un neurotipic care poate observa aceste aspecte până la 50 metri! Deci când copilul tău se sperie pe stradă ”irațional de un câine imaginar” poate este un câine la 200 de metri pe care un neurotipic nu îl poate percepe, alte elemente vizuale sau componente ale aerului care nu pot fi percepute de un neurotipic, nu reacționăm la lucruri imaginare.
Recunoasterea tiparelor în forme și alte aspecte ale realității
Avem o capacitate mult mai mare de a recunoaște tipare și variații extrem de subtile în toate aspectele realității.
Autiștii prezintă mai multă activitate în regiunile temporale și occipitale și mai puțină activitate în cortexul frontal față de neurotipici. Regiunile temporale și occipitale identificate sunt de obicei implicate în perceperea și recunoașterea tiparelor și obiectelor. New research explains autistic’s exceptional visual abilities
Orientare către detalii și către întreg în același timp
Spre deosebire de un neurotipic un autist poate aprecia și procesa în același timp și detaliile dar și aspectele generale. Modul în care apreciăm aspectele generale este foarte diferit de un neurotipic, deoarece în timp ce un neurotipic vede aspecte generale definite de către alte persoane, noi ne definim propriile aspecte generale pe baza interconectării detaliilor pe care le percepem mult mai acurat. Vedem mai multe detalii decât un neurotipic, deoarece procesăm o cantitate mai mare de informații senzoriale. În timp ce neurotipii se concentrează pe fețe, ne uităm în jur și vedem detaliile care contruiesc acele fețe.
Când arăți o pădure unui neurotipic și unui autist, neurotipiciul va vedea ”o pădure”, un autist va vedea ”copaci, bază de munte, lac – mai axact brazi ce formează o pădure mixtă împreună cu pini la baza unui munte, continuat cu un lac, o pădure în care sunt insecte, flori, mușchi, licheni etc. în care soarele pătrunde în anumite locuri prin poienițe cu iarbă și fragi”- observăm întregul precum și elementele constitutive, complexitățile lor în timp ce observăm și modul în care acestea interacționează. Acesta poate fi un motiv pentru care în prima aprte a vieții evoluția noastră poate fi mai înceată.
Adaptare unică la Iluzii optice
De asemenea, persoanele autiste sunt semnificativ mai puțin susceptibile în medie la iluzii optice …
Acest lucru se datorează faptului că tindem să ne concentrăm asupra detaliilor și întregul ca sumă a detaliilor percepute de noi, spre deosebire de gestalt.
Percepția culorilor
Celulele noastre vizuale sunt diferite. 85% dintre noi văd culorile cu o intensitate mai mare decât neurotipicii. Pentru majoritatea noastră roșu pare aproape fluorescent, 10% dintre noi văd roșu așa cum văd copiii neurotipici și 5% văd culori șterse..
Oferă blândețe autismului, înțelege că nu poți înțelege, nu diminua o experiență, nu o nega, nu o considera exagerată sau inexistentă doar pentru că nu o poți vedea, simți sau înțelege.
