Reacții comportamentale la autiști. Infantilizarea persoanelor autiste nu este doar jignitoare; este și periculoasă
Ați fost vreodată infantilizat - tratat cu condescendență, ca și cum ați fi mult mai “copil” decât sunteți? Este o situație foarte frustrantă; vă face să simțiți că nu sunteți luat în serios sau tratat ca o ființă umană egală.
În timp ce persoanele aliste se pot confrunta cu infantilizarea de la caz la caz, persoanele autiste și cele cu dizabilități se confruntă adesea cu aceasta într-un grad problematic. Și, deși este frustrant și jignitor să fii tratat ca un copil când ești adult, acest tip de infantilizare are consecințe mai profunde decât s-ar putea crede - și de aceea trebuie să luăm atitudine împotriva acestui tip de comportament, indiferent de intențiile sale... “pozitive”.
Cum arată infantilizarea?
Infantilizarea poate lua câteva forme diferite.
- Schimbarea tiparelor de vorbire; folosirea unui limbaj de bebeluș (de exemplu, reducerea vocabularului, vorbirea mai încet, vorbirea mai tare (atunci când o persoană nu are o problemă de auz) și vorbirea într-un ton mai ridicat).
- Folosirea numelor de companie (scumpo, dragă, etc.) în contextul unei relații de cunoaștere (mai degrabă decât familiale sau romantice)
- Să vorbești în locul persoanei care stă lângă tine.
- Să vorbești critic despre o persoană, în timp ce este participantă la discuție ca și cum nu ar fi în cameră ori cu presupunerea că nu aude --- este extrem de jignitor și crează traume mari pe termen lung.
- Să vorbești în locul unei persoane sau să nu vorbești direct cu ea (în loc să adresezi comentarii și întrebări unui părinte sau unei persoane care se ocupă de ea, de exemplu) atunci când aceasta este capabilă să vorbească singură.
- luarea unei decizii în numele unei persoane care este capabilă să ia propriile decizii/nerespectarea opiniei sale într-o anumită chestiune
- Să fii excesiv de protector; să ascunzi informații de o persoană care este suficient de mare pentru a le gestiona (de exemplu, să nu ai discuții despre sex) sau să interzici o activitate adecvată vârstei (cum ar fi să interzici unui tânăr de 27 de ani să vadă un film de 16+).
- În concluzie, tratarea unei persoane care cu siguranță nu este un copil ca și cum ar fi un copil.
De ce sunt infantilizați autiștii?
Viziunea societății asupra dizabilității - fie ea fizică, intelectuală sau de dezvoltare - este una de incapacitate. Ca urmare, autiștii pot fi adesea văzuți ca fiind inocenți, dependenți de ceilalți și demni de milă. În general, mai puțin decât alții - mai puțin capabili, mai puțin inteligenți... pur și simplu mai puțin, mai puțin este ceea ce spui când numești pe cineva "special" sau "un înger", poți crede că este “mai mult”, dar întotdeauna este mai puțin. Acest lucru poate duce la o societate care îi tratează în moduri condescendente și periculoase.
Și chiar și persoanele care nu le văd în acest fel pot să se angajeze în infantilizare. Părinții, de exemplu, pot fi supraprotectorii față de copiii lor adulți de teama a ceea ce le-ar putea face lumea. În loc să îi lase să crească și să devină adulți independenți, se pot simți mult mai în siguranță dacă se asigură că rămân copii perpetui. Acest lucru poate fi valabil chiar și în cazul părinților ai căror copii sunt aliști.
În plus, unele persoane autiste pot acționa mai tânăr decât vârsta lor cronologică. Deși merită să fie tratate ca adulții care sunt cu adevărat, ele pot fi tratate ca fiind mai tinere decât sunt din cauza comportamentului lor.
Care sunt consecințele infantilizării?
Cea mai mare și cea mai evidentă problemă a faptului de a fi infantilizat este frustrantă și jignitoare. Fie că este intenționată sau nu, infantilizarea înjosește o persoană. Înseamnă să tratezi pe cineva ca fiind sub tine, ceea ce este lipsit de respect și dureros.
Dar infantilizarea vine și cu consecințe mai insidioase. Gândiți-vă la reținerea de informații despre sex de la o persoană, fie pentru că vă gândiți că nu trebuie să știe despre asta, fie pentru că credeți că trebuie să fie "protejată" de acest lucru. Cum vor ști, atunci, despre abuzul sexual - un lucru pentru care prezintă un risc crescut? Cum vor ști despre consimțământ și despre a spune "nu" atunci când cineva face ceva nepotrivit?
De asemenea, le poate șterge vocea. Fiecare ființă umană în viață merită să fie ascultată și luată în serios. Cu toate acestea, adulții cu dizabilități și autiștii se pot trezi ignorați sau respinși pe baza presupunerii că opinia lor nu este valabilă sau că "nu înțeleg situația în cauză" deci orice cuvât rostit de aceștia nu are rost să ocupe nici un loc în memoria persoanei care aude ori în memoria colectivă - ceea ce este atât de periculos.
Infantilizarea poate crea, de asemenea, o profeție care se autoîmplinește. Presupunerea că o persoană nu poate fi independentă și nu poate face propriile alegeri poate duce la un comportament care va face acea persoană mai dependentă și mai incapabilă să facă propriile alegeri. Cum va putea o persoană autistă să dobândească vreodată independența atunci când alții fac totul pentru ea și iau toate deciziile?
Ce putem face pentru a opri infantilizarea?
Există mai multe lucruri, mari și mici, pe care le putem face pentru a combate acest punct de vedere și această tendință în societate.
În primul rând, nu este o idee rea să evitați să vă referiți la "vârsta mentală" a unei persoane ( este un concept extrem de depășit și care aduce doar suferință, dacă ești un porfesionit nu mai folosi acești termeni, vei crea mai multe probleme decât crezi că rezolvi ). Doar pentru că o femeie de 22 de ani are "vârsta mentală a unui copil de trei ani" nu înseamnă că este mai puțin adultă sau mai mult copil și că dacă are o opinie aceasta trebuie trecută cu vederea din ocifiu. Cu toate acestea, referirea la vârsta ei mentală poate face ca ea să fie tratată ca un copil.
În al doilea rând, este întotdeauna important să presupunem că suntem competenți - să presupunem că cineva poate și înțelege ceea ce spunem, chiar dacă nu suntem siguri.
În al treilea rând, ascultați ce are de spus persoana respectivă. Chiar dacă trebuie să acționați în numele lor, puteți lua în considerare contribuția, sentimentele și opiniile lor.
Și, în cele din urmă, să îi atenționați imediat pe ceilalți atunci când infantilizează o altă persoană. Adesea, oamenii nu intenționează să fie înjositori; este posibil să nu știe cum să se comporte în preajma unei persoane autiste. Totuși, în ciuda lipsei lor de cunoștere, infantilizarea rănește și poate fi chiar declanșatoare de furie pentru unele persoane. Rugați persoana respectivă să trateze persoana autistă așa cum ar trata pe oricine altcineva.
Fiecare persoană, indiferent cine este sau ce afecțiune are, merită să fie tratată cu respect, să fie presupusă competență chiar dacă răspunsul persoanei autiste nu se potrivește așteptărilor și cu demnitate umană de bază. Evitarea infantilizării este un mod puternic prin care putem arăta respect față de cei care sunt diferiți, nu a le transmite, așa cum se face de multe ori, că sunt mai puțin.
