Rigiditatea autistă. 3 strategii simple pentru a o gestiona.
Părinții întreabă mereu despre cum să gestioneze rigiditatea autistă, și nu este întotdeauna ușor.
Pe de o parte, vrei să te adaptezi la nevoia lor de control. Pe de altă parte, vrei să-i ajuți să poată fi flexibili uneori.
Și știm cu toții că lumea nu-i va lăsa să dicteze totul, așa că, cum ar trebui să ne apărăm copiii?
"Îmi pare rău, dar copilul meu trebuie să facă tot timpul cum vrea el. Mulțumesc pentru înțelegere. 🤷"
Da. Vezi să nu.
Așa că astăzi vă împărtășesc 3 strategii simple pentru a gestiona rigiditatea autistă, astfel încât să vă puteți întâlni copilul acolo unde se află și să-l pregătiți să facă față în societatea noastră, care nu a fost construită pentru el.
Acest articol este o traducere și adaptare din limba engleză. Articolul original poate fi citit aici.
3 strategii simple pentru a gestiona rigiditatea autistă
Dacă nu ne-am cunoscut încă, bună, eu sunt Kaylene!
Sunt un adult autist și un părinte-coach care îi ajută pe părinții copiilor autiști să îmbrățișeze autismul și să își crească copilul autist cu ușurință. […]
Strategia 1: Minimizați oportunitățile de rigiditate
Cu toții am avut acea experiență în care am făcut ceva și am regretat aproape instantaneu pentru că știam că va deveni brusc o rutină super rigidă pe care va trebui să o respectăm luni de zile, nu-i așa?
Nu se poate să fiu singura!
Iar unii profesioniști vă vor spune că ar trebui să întrerupeți în mod intenționat și constant rutina copilului dumneavoastră pentru a-l "desensibiliza" - și permiteți-mi să vă spun foarte clar că aceasta este o strategie greșită.
Tot ceea ce va face asta va fi să îl învețe pe copilul dvs. că nu sunteți deloc de partea lui, că nu sunteți de încredere și că trebuie să se agațe și mai tare de rigiditatea lui pentru că vă veți lupta cu el la fiecare pas.
Acum, există două moduri în care recomand minimizarea oportunităților de rigiditate, iar prin asta mă refer, practic, la minimizarea numărului ocaziilor în care copilul dvs. are ocazia de a fi prea rigid.
În primul rând, puteți evita în mod intenționat să "rutinizați" anumite evenimente pe care nu sunteți pregătiți să le faceți în mod regulat.
În al doilea rând, puteți "rutiniza" în mod activ evenimentele care se întâmplă în mod regulat în familia dumneavoastră, astfel încât să nu vă luptați pentru activitățile normale de zi cu zi.
Strategia nr. 2: Satisfacerea nevoilor de rigiditate
Următoarea strategie ar putea părea un pic contraintuitivă, iar dacă sunteți în mijlocul rigidității chiar acum, poate doriți să îmi dați cu ceva în cap…
Dar pentru a gestiona rigiditatea copilului autist, trebuie să vă concentrați cu adevărat pe satisfacerea nevoilor sale de rigiditate.
*se ferește și se ascunde*
Iată care este treaba... De multe ori, rigiditatea copiilor noștri este cauzată de multă anxietate sau stres, iar atunci când ne concentrăm pe satisfacerea acestei nevoi de control, putem ameliora o parte din acest stres.
(Puteți citi și acest articol: 3 motive pentru care copiii autiști sunt atât de rigizi - n.r. Articol în limba engleză)
Și știu că nu putem satisface întotdeauna nevoile de rigiditate ale copiilor noștri. Uneori, cererile lor nu sunt sigure pentru ei sau poate că merg împotriva consimțământului unei alte persoane.
Dar acesta este un motiv în plus pentru a satisface nevoia de control a copiilor noștri atunci când putem - pentru ca ei să aibă la dispoziție energia mintală și fizică necesară pentru a naviga situațiile în care acest lucru nu este posibil.
Strategia nr. 3: Implementarea flexibilității ghidate
În cele din urmă, vreau să vorbesc despre utilizarea flexibilității ghidate pentru a gestiona rigiditatea copilului autist.
Flexibilitatea ghidată este atunci când vă asociați cu copilul dumneavoastră pentru a-l ajuta să recunoască situațiile în care un lucru în privința căruia este rigid nu este posibil și să navigheze acele situații. […]
Pentru început, veți dori să exersați cu lucruri care într-adevăr nu sunt posibile înainte de a trece la lucruri care nu sunt posibile din cauza preferințelor personale.
Acest lucru se va rezuma adesea la două obiective opuse, iar treaba noastră ca părinți este să le venim alături și să îi ghidăm în timp ce își cântăresc opțiunile și găsesc soluții.
De exemplu, s-ar putea să își dorească foarte mult să se joace în parcul lor preferat, dar, de asemenea, să nu vrea să poarte centura de siguranță. Și nu este posibil să mergi cu mașina în parc fără centura de siguranță, deoarece este în primul rând ilegal și, în al doilea rând, nu este sigur.
Așa că trebuie să venim alături de ei și să îi sprijinim în această situație. Avem o mulțime de opțiuni pe masă, unele mai realiste decât altele, și trebuie să-i ajutăm să cântărească aceste opțiuni și să meargă mai departe.
Uneori, copilul dvs. nu va fi pregătit pentru opțiuni, sau pentru logică, sau chiar pentru sprijin, și ar putea avea o reacție MARE. Și asta este în regulă.
Îi putem sprijini în acea reacție mare (fie că este vorba de un meltdown, agresivitate, închidere în sine etc.) și îi putem ajuta să analizeze situația mai târziu, când lucrurile se calmează.
În cele din urmă, această strategie se referă la a te da un pas în spate și a vedea imaginea de ansamblu.
Soluția nu este să-i facem să nu mai fie rigizi imediat, pe moment, în legătură cu un anumit lucru, ci a-i ajuta să își construiască abilitatea de flexibilitate, astfel încât să poată recunoaște când trebuie să fie flexibili și să poată să rezolve problemele în viitor.