Stereotipiile, stimulările vocale în autism, sunt importante

Stimularea vocală sau stereotipiile vocale includ gura și buzele, precum și corzile vocale, așa cum sugerează și numele. Stimularea vocală poate lua o gamă largă de forme. Totuși,  unele dintre formele de stimulare vocală obișnuite  sunt fredonatul, realizarea de efecte sonore, imitarea zgomotelor din mediul înconjurător, din emisiuni de televiziune sau filme, cântatul fără cuvinte, deci cântatul melodiilor, țipatul, strigătul, sau orice altă formă de a face zgomote cu gura.

Persoanele autiste folosesc stimularea vocală pentru a bloca inputul senzorial negativ din mediul înconjurător. Și, în acest fel, ei se pot echilibra și autoregla. Deci, stimularea vocală poate servi acestui scop. De exemplu, să spunem că sunteți o persoană autistă și vă aflați într-un loc unde zgomotele sunt puternice sau poate că există un anumit zgomot care vă deranjează. Ar putea fi bâzâitul unui fir electronic sau pornirea unui aparat de aer condiționat, sau feedback-ul unui microfon. Oricare ar fi acesta, este foarte deranjant pentru multe persoane autiste. O modalitate de a face față și de a rezista durerii sau disconfortului este să îl blocați.

Stimularea vocală poate fi folosită și ca o formă de exprimare; am constatat că persoanele neurotipice înțeleg adesea greșit multe stimulări verbale, deoarece nu sunt  modul în care neurotipicii  comunică frica, fericirea, bucuria sau entuziasmul.

Așadar, dacă vreți să îi cunoașteți și să le vorbiți pe limba lor, ca să spunem așa, puteți învăța nuanțele, ce tipuri de stimulare vocală face fiecare  în situațiile în care sunt fericiți sau stresați și ce înseamnă pentru fiecare  exclamațiile sau sunetele. Așadar, stimularea vocală nu este inutilă, ea poate fi ori  o metodă de autoreglare, blocând inputurile deranjante  cu inputuri relaxante , fie o formă de exprimare de sine care este unică pentru fiecare persoană  autistă . Dar totuși, cred că este o formă validă de auto-exprimare.

Ar trebui să-mi opresc copilul de la stimularea vocală?

Știu că părinții copiilor autiști pot avea probleme cu stimularea vocală atunci când aceasta devine zgomotoasă. Deci, să spunem că aveți un copil autist și că acesta se autostimulează vocal în diverse moduri. Dar unul dintre aceste moduri este țipatul și vă gândiți dacă ar trebui să opresc această stimulare vocală? Ar trebui să-l împiedic să țipe? Și dacă da, cum? Eu zic că, cu excepția cazului în care stimularea vocală este un țipăt foarte puternic, care sparge urechile, și DOAR în cazurile în care ați stabilit că țipătul este o formă de autostimulare și nu exprimă un disconfort, vă rog să nu opriți stimularea vocală, pentru că este o metodă de autoexprimare și o modalitate excelentă de autoreglare. Așa că, dacă nu sunteți nevoiți, vă rugăm să nu o faceți. Dacă nu vă puteți descurca cu țipetele singur sau într-un loc public, vă sugerez metode sănătoase de stopare a comportamentului.  Am găsit o postare pe internet a unui părinte  care a susținut că a antrenat în mod eficient copilul autist să închidă gura sau să nu se autostimuleze vocal folosind un clicker - un instrument pentru dresarea animalelor de companie. . Ei bine, ok, poate că a funcționat pentru ei. . Dar, vă rog să nu folosiți metode de dresaj al animalelor pe copiii voștri. Persoanele autiste sunt tot oameni, iar metodele de dresaj al animalelor pe oameni reprezintă un abuz. Oricum, acest părinte  care și-a antrenat copilul cu un clicker pentru a opri orice expresie de stimulare vocală a sugerat că toate autostimulările  vocale sunt dăunătoare  și ar trebui oprite pentru că sunt un comportament autist. Vă rog să nu faceți asta.

Cum pot să-mi descurajez copilul autist din a țipa ?

Dacă trebuie să vă opriți  copilul din țipat, cea mai bună modalitate este să redirecționați stimularea și să îi oferiți ceva mai bun. De exemplu, dacă copilul autist țipă în scop de autostimulare, vrea sunetul sau îi plac vibrațiile din gât, ați putea să îi oferiți ceva oral pe care să se fixeze precum gumă de mestecat fără arome puternice, jucării de mestecat. Pentru că, dacă mestecă ceva minunat, de exemplu, , se va bucura de asta și probabil că nu va țipa. Deci asta e o metodă, oferirea unei alternative ceva mai bune; fiecare copil este diferit. Așadar, dacă puteți găsi ceva care să vă atragă copilul și care are legătură cu gura, buzele, dinții și zona gâtului, aceasta poate fi o modalitate bună de a redirecționa stimularea, permițându-i în același timp să se stimuleze și să se autoregleze . În ceea ce mă privește, consider că guma de mestecat este foarte eficientă. Nu mă stimulez vocal atunci când mestec gumă, probabil pentru că pot auzi sunetul gumei mestecate în ureche și pot simți o intrare senzorială profundă și foarte bună în maxilarul meu. Așadar, guma ar putea fi o altă opțiune.

Ce este stimularea verbală?

Stimularea verbală este ca și stimularea vocală, cu excepția faptului că folosește utilizarea cuvintelor. Acum, acest lucru este foarte strâns legat de ecolalie. Dacă nu ați mai auzit niciodată acest cuvânt, ecolalia este momentul în care o persoană autistă repetă cuvinte sau fraze. Deci, ecolalia ar putea arăta ca un copil care este întrebat “ce vrei la prânz?” Și ar putea repeta înapoi - “ce vrei la prânz?”, când se poate fixa pe un anumit cuvânt și se bucură de el. Astfel, ar putea spune: “baschet, baschet, baschet, baschet”, și asta este ecolalie.

Deci, stimularea verbală poate arăta ca ecolalia, cuvinte sau fraze individuale, dar poate arăta și ca un cântec. Și mai poate arăta și ca o incantație sau recitarea de poezii; poate arăta în tot felul de feluri.  Și am constatat că metodele de stimulare verbală sunt la fel de variate ca și persoanele autiste. Eu mă stimulez verbal repetându-mi poezii. Stimulez verbal pentru a putea  gândi și pentru a procesa ceea ce citesc. De asemenea, stimulez verbal cântând cântece rock. Și voi cânta pentru mine însumi și nu atât de mult pentru că sună bine. Ci doar pentru că îmi face plăcere, o pot auzi; îmi dă ceva de ascultat. De asemenea, îmi place senzația vibrațiilor din gât atunci când cânt. Așa că aspectul acesta este liniștitor în sine.

Stimularea verbală este un lucru bun sau un lucru rău?

Stimularea vocală poate lua o mare varietate de forme. Și cred că stimularea verbală este importantă pentru dezvoltarea copiilor autiști, la fel ca și ecolalia, și nu cred că stimularea verbală ar trebui descurajată. Știu că poate fi un pic jenant pentru părinții și persoanele neurotipice, deoarece ecolalia și stimularea verbală sunt comportamente autiste foarte evidente. Și astfel, să spunem că sunteți în public și copilul dvs. face stimulare verbală, repetând doar un cuvânt sau o frază la nesfârșit, s-ar putea să vă simțiți puțin stânjenit de acest lucru. Dar, în acest caz, este mai mult o problemă de jenă a părintelui decât de beneficiu pentru copil. În ceea ce privește dezvoltarea și exprimarea, este foarte important să permiteți atât stimularea vocală și verbală, cât și ecolalia. Nu există un comportament lipsit de sens "nu exista ceva din nimic" si "nu exista comportament fara motiv". copilul dacă face ceva înseamnă că are un motiv, mereu. Persoanele autiste, se dezvoltă într-un mod ușor diferit. Iar stimularea  verbală este o parte foarte importantă în acest sens și nu cred că ă este în detrimentul dezvoltării copiilor autiști; în multe cazuri, poate ajuta la dezvoltarea vorbirii complexe. Și nu cred că stimularea  verbală sau ecolalia vor împiedica abilitățile de limbaj; ele dezvoltă vorbirea în multe situații.

Deci, atât stimularea verbală, cât și cea vocală sunt părți importante în dezvoltarea limbajului la copiii autiști. Ele  nu sunt lipsite de sens. Pentru că este o formă de auto-exprimare și poate însemna adesea că persoana autistă ascultă, și cred că este important să luăm asta în considerare. Și chiar dacă stimularea verbală și vocală ar fi prezente  doar  pentru autostimulare și pentru blocarea inputului senzorial negativ, nu este lipsită de sens; nu există un comportament lipsit de sens.

În concluzie

Așadar, sunt un mare susținător atât al stimulării verbale, cât și al celei vocale ( stereotipiile vocale ). Și cred pe baza studiilor de mai jos că sunt esențiale în dezvoltarea copiilor autiști. Mă bucur să văd alte persoane și copii autiști care stimulează verbal și vocal în public. De cele mai multe ori, nu deranjează pe nimeni. Doar că părinții s-ar putea să fie puțin jenați și să proiecteze asta asupra copilului. Dar eu cred că, dacă lucrăm cu toții împreună, putem îndrepta societatea spre o direcție în care diferențele autiste sunt acceptate, chiar celebrate și nu rușinate.

Dacă acest articol ți-a fost de folos și dorești să ne susții să creștem și să creăm și mai multe resurse utile gratuite poți dona dând click aici și apăsând una din opțiunile de donație de la capătul paginii.

Alătură-te grupului „Autismul explicat de autiști” pe Facebook, pentru resurse.

Urmărește suntAutist pe Facebook, pentru ultimele articole, live-uri și alte resurse.

Articole folosite:

Just Stimming… A land we can share (a place I can map) The Obsessive Joy Of Autism

A Cognitive Defense of Stimming (or Why “Quiet Hands” Makes Math Harder)

The High Cost of Self-Censoring (or why stimming is a good thing) - https://musingsofanaspie.com/2013/01/03/the-high-cost-of-self-censoring-or-why-stimming-is-a-good-thing/

https://myautisticdance.blog/2013/10/14/i-stim-therefore-i-am/

http://1000meltdowns.blogspot.com/2013/05/stimming-stimming-stimming-and-what-it.html