Comunicarea Autistă și potențialul său terapeutic pentru întreaga societate
Autismul influențează percepția mediului și interacțiunile sociale. Comunicarea distinctă nu ar trebui privită ca ceva eronat / indezirabil. Deși autiștii au adesea nevoie de înțelegere și adaptări, există situații în care stilul de comunicare al unora poate fi mai benefic, eficient sau autentic.
Acest articol explorează caracteristicile stilului de comunicare al unor persoane autiste, privind diferitele modalități prin care acestea își exprimă nevoile, dorințele și punctele de vedere. De asemenea, vom explora câteva dintre avantajele stilului de comunicare utilizat de unele persoane autiste, care pot facilita o mai mare deschidere spre o comunicare transparentă și autentică decât ceea ce ar putea fi considerat „tipic” sau „normativ” în anumite situații.
Nimic din ceea ce urmează NU reprezintă sfat medical, ci o relatare subiectivă a experienței autiste. Totodată, dorim să menționăm că am luat în considerare diversitatea spectrului autist și a experiențelor asociate, din acest motiv,, pe parcursul articolului am încercat să evităm generalizările, utilizând sintagma „unele persoane autiste”.
Multe dintre trăsăturile de comunicare autiste sunt adoptate în mod automat și subconștient de către unele persoane autiste. Această adoptare instinctivă poate fi văzută ca parte a mecanismelor lor inerente de funcționare socială. Adoptarea unui stil de comunicare directă nu este întotdeauna un proces deliberat sau învățat, ci mai degrabă o manifestare autentică a modului în care persoanele autiste înțeleg lumea și procesează informația din mediul extern.
Persoana autistă și comunicarea directă- Lipsă de considerație sau claritate?
Una dintre trăsăturile principale ale comunicării persoanelor autiste este tendința de a fi extrem de directe. Acestea tind să spună exact ceea ce gândesc sau simt, fără a utiliza un metafore sau un limbaj extrem de diplomat.. Adesea acest mod de comunicare poate fi etichetat ca fiind brut, lipsit de considerație față de efectele pe care le poate genera asupra celor din jur. Comunicarea directă, pentru unele persoane autiste, este folosită cu intenția de a asigura claritate și reduce confuzia. Intenția nu este de a fi nepoliticoși sau lipsiți față de considerație.
Transmiterea informațiilor este realizată într-un mod deschis și fără echivocuri, cu intenția de a reduce posibile confuzii.
Exemplul 1:
Dacă o persoană autistă nu este interesată de o anumită activitate, este probabil să exprime acest lucru în mod direct, fără a încerca să-și formuleze opinia într-un mod voalat. Un alt aspect cheie al comunicării directe este modul în care unele persoane autiste se exprimă fără a folosi tactici de atenuare socială frecvent utilizate în conversațiile tipice.
Exemplul 2:
În loc să utilizeze fraze precum „Poate că ar fi mai bine dacă...” sau „Nu sunt sigur, dar cred că...”, unele persoane autiste vor opta mai degrabă pentru afirmații categorice precum „Nu îmi place asta!” sau „Vreau să facem asta acum!”.
Aceasta poate părea o abordare lipsită de considerație însă pentru unele persoane autiste, este un mijloc de a asigura claritatea mesajului transmis.
Comunicarea directă se manifestă și în modul în care unele persoane autiste își comunică și gestionează așteptările lor de la ceilalți. Ele tind să fie foarte clare și explicitei, pentru a evita neînțelegeri.
Exemplul 3:
Dacă o persoană autistă participă la o întâlnire sau la un eveniment, este posibil să solicite, în mod explicit, informații detaliate despre programul de desfășurare și participanți pentru a putea gestiona mai bine anxietatea legată de neprevăzute.
În unele medii sau culturi, comunicarea directă, poate fi interpretată drept agresivă, lipsită de compasiune, sau ca un aspect care nu facilitează cooperarea întrucât predispune la conflict, printre altele. În aceste culturi, modurile indirecte și subtile de exprimare sunt valorizate ca mijloace de păstrare a armoniei sociale.
Pe de altă parte, stilul de comunicare direct contribuie la reducerea timpului necesar pentru a ajunge la un limbaj comun, înțeles de toate părțile participante într-un schimb de informație, eliminând precoce necesitatea repetării, revizuirii ulterioare a subiectului discuției sau disecării aspectelor afirmate protocolar de cele autentice. Acesta este un aspect deosebit de valoros în medii profesionale sau educaționale, unde claritatea și exactitatea informațiilor transmise sunt esențiale.
Persoanele autiste apreciază când ceilalți sunt sinceri și deschiși, oferind răspunsuri clare. Toate aceste elemente contribuie la formarea unor relații de durată, bazate pe înțelegere și respect reciproc.
Comunicarea directă, este modul prin care unele persoane autiste interacționează cu lumea. referința pentru o comunicare explicită, lipsită de ambiguitate este adesea o consecință directă a modului în care, unele persoane autiste, interpretează informațiile — literal și concret.
Deși acest articol vizează persoanele autiste și preferința pentru o comunicare clară, directă și transparentă, vă sugerăm să reflectați la următoarea idee:
Încurajarea unui dialog deschis facilitează crearea unui cadru în care dorința de înțelegere a celuilalt și a lumii sale interioare, precum și modul în care alege să transpună în cuvinte, aspecte din lumea sa, sunt acceptate, facilitând interacțiuni benefice pentru toți, nu doar pentru persoanele autiste.
„Vreau” și „am nevoie” - Exprimarea explicită a nevoilor și dorințelor
Unul din impedimentele care “fragmentează” claritatea în comunicare, este incapacitatea oamenilor de a-și face auzite nevoile și dorințele. La acest capitol, persoanele autiste, de cele mai multe ori, nu au parte de asemenea dificultăți, deoarece preferă adesea să își exprime nevoile și dorințele într-un mod foarte explicit. Ce poate fi mai benefic decât să ai în preajmă oameni care-și cunosc nevoile și dorințele, exprimându-le clar?
Această abordare, reduce considerabil riscul ambiguității în comunicare, care adesea devine cauza principală a deteriorării relațiilor dintre oameni.
Fiecare dintre noi simte și are nevoie să ofere sprijin și ajutor celor din jur. Dar oare cât de dificil este acest lucru atunci când nu știm cum să ajutăm, pentru că nu ne-a fost comunicat clar de ce anume are nevoie celălalt?
Dacă o persoană autistă are nevoie de ajutor, de multe ori aceasta va specifica exact tipul de asistență de care are nevoie, fără să lase loc de interpretări.
Exprimarea explicită a nevoilor și dorințelor este o componentă vitală a comunicării pentru unele persoane autiste în fiecare context, personal, educațional sau profesional., deoarece în acest mod este asigurată o interacțiune benefică cu rezultate pozitive.
Faptul că, persoanele autiste au dificultăți în a interpreta și de a utiliza, în mod optim, indiciile comunicării nonverbale, adesea folosite de persoanele neurotipice, este un alt motiv pentru care ele preferă o comunicare clară.
Exemplul 1:
O persoană autistă poate să nu înțeleagă o sugestie subtilă că este timpul să plece de la o întâlnire sau să își termine vizita, necesitând o comunicare directă și neechivocă, precum „Acum trebuie să pleci.” sau „Întâlnirea s-a încheiat.”.
Exprimarea explicită, presupune și detalierea a instrucțiunilor sau a cerințelor.
Exemplul 2:
Într-un cadru educațional, un elev autist poate avea nevoie de instrucțiuni foarte clare și detaliate pentru finalizarea unei cerințe. Dacă un profesor îi spune să „se ocupe de sarcina lui”, acest lucru poate fi prea vag pentru un elev autist; în schimb, utilizarea unei exprimări precum:
„Te rog să termini de citit pagina 10 și să răspunzi la întrebările de la sfârșitul capitolului”
este mult mai clară și ușor de urmat. În cadrul relațiilor personale, exprimarea explicită a nevoilor și dorințelor, facilitează și susține construirea unor relații sănătoase și reciproc satisfăcătoare.
Exemplul 3:
Unele persoane autiste au tendința de a explica în detaliu ce anume le generează o stare de confort sau disconfort în interacțiunile sociale. Ele pot spune clar că preferă să nu fie îmbrățișate sau că au nevoie de momente de solitudine după interacțiuni sociale prelungite, pentru a se echilibra emoțional. Exprimarea clară a acestor nevoie este în fapt, asumarea responsabilității față de propriile trăiri și nevoie, permițându-le celorlalți să a respecte nevoile și limitele comunicate. Este foarte important ca atunci când interacționați cu persoane autiste să aveți în vedete faptul că au nevoie de răspunsuri clare și explicite. A cunoaște și respecta această nevoie a persoanelor autiste le ajută să se simtă înțelese și respectate
Exemplul 4:
Când o persoană autistă întreabă dacă este posibil să participe la o activitate, un răspuns ideal, nu se rezumă la, „da” sau „nu”. Este benefic și de dorit să se ofere și explicație a motivului pentru care răspunsul este afirmativ sau negativ, împreună cu detalii despre ce presupune participarea la activitate.
Exprimarea și oferirea de instrucțiuni clare, sunt aspecte vitale în comunicarea cu o persoană autistă. Astfel ele pot fi mai eficiente, datorită faptului că stresul ce ar putea fi generat de instrucțiuni vagi este eliminat, d permițându-le să-și folosească energia pentru finalizarea sarcinilor.
Așa cum am menționat anterior, comunicarea clară a așteptărilor și nevoilor, sunt aspecte de bază în dezvoltarea relațiilor personale și profesionale din viața oricărei persoane.
Metaforele - impediment în comunicarea persoanelor autiste
Persoanele autiste preferă un limbaj comunicațional brut, lipsit de metafore, analogii sau alte forme stilistice.Unele persoane autiste pot avea dificultăți în interpretarea limbajului figurativ, fapt care, de cele mai multe ori, le cauzează anxietate și dorința de retragere din comunicare.
Oricât de frecvente și profunde sunt unele metafore, ele își pierd menirea de a oferi frumusețe și profunzime mesajului, dacă sunt folosite în comunicarea cu o persoană autistă, care simte și percepe limbajul într-un mod diferit.
“Metafora” preferată a persoanelor autiste este claritatea exprimării literală a gândurilor și sentimentelor, este tot ce o persoană autistă are nevoie pentru a fi parte activă în procesul de comunicare.
Exemplul 1:
Expresii precum „a tăia frunză la câini” sunt confuze pentru unele persoane autiste, deoarece ele recepționează expresia ca fiind o descriere literală a realității.
Faptul că, metaforele și analogiile, necesită o interpretare abstractă în asociere cu și o înțelegerea contextului social și cultural, în care sunt utilizate, ele devin un inhibitor pentru persoanele autiste.
Exemplul 2:
Indicațiile privind realizarea unei sarcini precum pregătirea unui ceai, trebuie să fie precise. Evitați indicații generale precum „să faci un ceai bun”, unele persoane autiste ar beneficia de instrucțiuni detaliate despre:
- cantitatea exactă de apă;
- cantitatea exactă de zahăr;
- tipul de zahăr utilizat;
- timpul specific de infuzare;
- modul preferat de fierbere / încălzire al apei.
Unele persoane autiste nu iubesc metaforele dar iubesc detaliile.Unele persoane autiste tind să-și exprime nevoile și emoțiile într-un mod foarte descriptiv, explicând în detaliu ce simt. Comunicarea în relațiile personale poate fi de asemenea îmbunătățită prin folosirea unui limbaj direct și lipsit de figurativitate.
Exemplul 3:
Poate că ar fi benefică evitarea unor exprimări precum: „m-am simțit ca și cum aș fi fost aruncat peste bord”. Pe de altă parte, explicațiile clare, de exemplu:
„Sunt supărat(ă) pentru că am fost întrerupt(ă).”
ajută persoana autistă și oricare altă persoană să aibă o înțelegere clară a situație și a impactului asupra altei persoane.
Recunoașterea și respectarea nevoii de claritate în limbaj poate ajuta unele persoane autiste să se simtă înțelese, reducând nivelul de frustrare în interacțiuni. Este esențial pentru cei care interacționează cu persoane autiste să evite presupunerile și să fie cât mai clari și descriptivi posibil, pentru a se asigura că mesajul lor este recepționat în mod corect.
Adoptarea unui limbaj explicit, lipsit de metafore și exprimare figurativă facilitează o mai bună înțelegere pentru unele persoane autiste, contribuind la formarea unor relații autentice și durabile.
Articulări și specificații detaliate
O altă caracteristică a stilului de comunicare autist este tendința de a face multe articulări și specificații, uneori într-o manieră circulară. Această tendință este generată de o nevoie intrinsecă a persoanei autiste de a se asigura că mesajul său este auzit și înțeles de către interlocutor. Unele persoane autiste, au o predispoziție crescută de a reda aceeași idee în mai multe moduri, adăugând detalii, pentru a evita ambiguitatea.
Articulările și specificațiile detaliate sunt esențiale în comunicarea persoanelor autiste, deoarece acestea asigură o înțelegere profundă și precisă a informațiilor transmise.
Un exemplu concret în care unele persoane autiste utilizează articulații și specificații detaliate este în descrierea unor proceduri. O persoană autistă atunci când explică cum să folosești un dispozitiv nou, ea va detalia fiecare pas, inclusiv pașii intermediari, care pentru alte persoane pot părea evidente sau neimportante.
Exemplul 1:
În loc să spună simplu „apăsați butonul de start”, o persoană autistă ar putea specifica:
„Apăsați ferm butonul verde, cel din stânga sus, până când auziți un clic. Acesta indică faptul că dispozitivul a fost pornit corect.”.
Tendința de a oferi explicații detaliate nu este doar o modalitate prin care persoana autistă dorește să se asigure că informațiile sunt înțelese corect, dar și o tehnică de diminuare a anxietății asociate cu posibilitatea de a comite erori sau de a nu îndeplini o sarcină corect. În mediul profesional, o astfel de abordare previne erorii și crește gradul de eficiență. De asemenea, articulările și specificațiile detaliate pot apărea în conversații vizând experiențe personale. Unele persoane autiste au nevoie să descrie în detaliu contextul și emoțiile lor pentru a se asigura că cealaltă persoană înțelege situația în totalitate.
Exemplul 2:
Specificațiile detaliate pot fi folosite în vederea definirii clare a așteptărilor sau a cerințelor. În relațiile interpersonale, o persoană autistă ar putea explica nu doar la ce tip de comportament se așteaptă de la un prieten, dar și de ce acele așteptări sunt importante și cum contribuie la starea ei de bine.
În loc de a fost „neplăcută”, o persoană autistă ar putea descrie exact ce aspect al situației a fost stresant sau frustrant și cum anume aceste sentimente s-au manifestat la nivel fizic și emoțional.
Exemplul 3:
În mediul educațional, studenții autiști pot beneficia considerabil de pe urma instrucțiunilor detaliate și structurate. Este recomandat și benefic ca profesorii să manifeste flexibilitate în a-și ajusta stilul de predare și comunicare, astfel încât să răspundă nevoilor tuturor elevilor. Acest lucru este posibil oferirea de clarificări și disponibilitatea de a repeta informațiile, asigurându-se astfel că toți elevii înțeleg materialul prezentat, indiferent de particularitățile lor neurologice.
Tendința de a oferi explicații detaliate și de a articula informații în mod repetitiv este adesea privit ca fiind un reflex natural, o modalitate de a asigura claritatea și acuratețea actului de comunicare, dar și un mecanism de apărare împotriva confuziilor pe care le întâmpină în interacțiuni o persoană autistă.
Articulările și specificațiile detaliate nu sunt doar un capriciu al persoanelor autiste, ci o necesitate care le permite să mențină relații de calitate. Fiecare dintre noi, prin înțelegerea și adoptarea acestui stil de comunicare, putem contribui activ la reducerea stresului și la îmbunătățirea calității vieții persoanelor autiste.
Crearea unui context clar
În comunicare, unele persoane autiste se străduiesc adesea să creeze un context clar pentru faptele exprimate, pentru a asigura o comunicare clară și un mesaj neambiguu recepționat de partea cealaltă. Ele pot oferi detalii precise și note explicative pentru a se asigura că receptorul înțelege circumstanțele și raționamentul din spatele declarațiilor lor.
Crearea unui context clar este o componentă esențială în comunicarea cu unele persoane autiste. Aceasta implică furnizarea de informații clare, complete, care să elimine ambiguitatea și să prezinte mesajul, intenția și circumstanțele, vizând aspectele discutate.
Exemplul 1:
Când o persoană autistă își exprimă sentimentele într-o anumită situație, de multe ori include în discursul său detalii amănunțite cu privire la experiențele sale și factorii care au condus la acele sentimente, precum și explicații despre cum diferite aspecte ale acelei experiențe sunt relevante pentru situația dată. Aceasta ajută receptorul unui mesaj să înțeleagă nu doar ce gândește persoana autistă, ci și raționamentul din spate.
Din dorința de a se asigura că mesajul lor a fost înțeles corect, unele persoane autiste, vor repeta aspecte cheie, oferi exemple suplimentare în interacțiunile de zi cu zi pe care le au. Această abordare contribuie la crearea unei înțelegeri profunde a interacțiunilor.
Exemplul 2:
În contextul profesional sau academic, unele persoane autiste preferă să primească instrucțiuni detaliate, despre sarcina ce se dorește a fi finalizată, precum informații despre scopul acesteia și modul în care se încadrează în obiectivele mai largi ale proiectului sau ale instituției.
Oferirea de detalii facilitează o mai bună executare a sarcinilor, ajutând unele persoane autiste să înțeleagă importanța activităților lor, contribuind la un sentiment de angajament și satisfacție.
Exemplul 3:
În relațiile interpersonale cu un grad mai înalt de intimitate, explicarea contextului este deosebit de importantă atunci când se discută despre sentimente sau despre gestionarea conflictelor. Unele persoane autiste pot detalia circumstanțele care au condus la un anumit sentiment sau reacție, inclusiv factorii externi care ar putea să nu fie evident vizibili pentru ceilalți. Aceasta include explicarea modului în care anumite interacțiuni sau comportamente ale altor persoane care nu sunt de față îi afectează.
Furnizarea unui context amplu este adesea un proces subconștient, un mecanism de siguranță care le permite să se asigure de exactitatea modului în care informațiile sunt transmise și de faptul că scopul transmiterii acestora este perceput conform intenției lor.
Prin explicarea contextului în care se încadrează anumite fapte sau opinii, ele minimizează ambiguitatea, facilitând o comunicare eficientă și directă. Aceasta nu este doar o simplă strategie de comunicare, dar și un mod de a se asigura că interacțiunile lor sociale sunt predictibile și gestionabile, reducând astfel stresul asociat cu interacțiunea socială.
Spațiul personal în comunicare
Multe persoane autiste pot fi mai sensibile la stimulii senzoriali, cum ar fi contactul fizic sau zgomotul din mediu. Este important ca partenerii și prietenii să înțeleagă și să respecte aceste limite, ajustând modul în care abordează interacțiunea fizică și spațiul personal. Acest lucru include evitarea îmbrățișărilor nedorite sau respectarea dorinței de a avea conversații în medii mai liniștite.
unele persoane autiste doresc (și adesea au nevoie) de timp suplimentar pentru a procesa informațiile și pentru a răspunde în conversații. Asta nu înseamnă că o persoană care are nevoie de un timp mai lung de pauză pentru este mai puțin inteligentă.
De cele mai multe ori acea pauză este acolo pentru că unele persoane autiste preferă răspunsurile cu sens și profunzime. Din pricina particularităților procesării senzoriale sau cognitive, acestea pot avea nevoie de mai mult timp pentru a găsi răspunsurile adecvate sau pentru a oferi glas gândurilor și ideilor.
Respectarea ritmului unei persoane în cadrul interacțiunilor denotă respect și empatie, pe lângă faptul că pot reduce presiunea și stresul, facilitând o comunicare eficientă.
Preferința pentru rutină și predictibilitate în comunicare
Preferința pentru rutină și predictibilitate, poate fi înțeleasă ca o parte integrantă a funcționării persoanelor autiste. Aceasta nu este doar o alegere motivată de confort, ci o tendință instinctivă de a căuta structuri și modele care să le ofere un cadru de înțelegere mai ușor de gestionat.
Rutina în comunicare reduce incertitudinea și oferă un sentiment de siguranță, facilitând astfel interacțiunile sociale care altfel ar fi copleșitoare sau stresante. De aceea, unele persoane autiste pot fi mai confortabile și mai puțin anxioase atunci când interacțiunile urmează un model predictibil și când schimbările în modul de comunicare sunt introduse treptat.
Unii autiști preferă să fie informați în avans despre subiectele majore care vor fi discutate sau să aibă conversații programate în prealabil, ceea ce le reduce anxietatea asociată cu imprevizibilul. Astfel, menținerea unui grad de consistență și de structură în conversații poate ajuta semnificativ în relaționarea cu o persoană autistă.
Preferința pentru feedback clar și onest
unele persoane autiste solicită și apreciază feedback-ul clar și onest. Acest aspect poate fi văzut ca un element natural al modului în care unele persoane autiste se adaptează la mediul social. Unele persoane autiste își doresc înțeleagă exact cum sunt percepute acțiunile lor și impactul acestora asupra celor din jurul lor atunci când navighează prin complexitatea relațiilor interpersonale, adesea putând să se bazeze mai puțin pe indicii non-verbale subtile, care pot fi dificil de interpretat.
unele persoane autiste pot avea dificultăți în a interpreta feedback-ul subtil, oferit prin mijloace de comunicare non-verbale sau para-verbale, precum tonul vocii sau expresiile faciale. Prin urmare, ele apreciază când feedback-ul este exprimat în mod direct și explicit. Acesta se dorește de obicei a fi specific și detaliat, pentru a evita orice confuzie sau a lăsa loc de interpretare.
Exemplu:
În loc de a spune „Ai făcut o treabă bună”, foarte posibil să fie mai util să se specifice:
„Mi-a plăcut cum ai organizat informațiile în prezentarea ta, a fost ușor de urmărit!”
Aceste caracteristici ale stilului de comunicare al persoanelor autiste sunt profund înrădăcinate în structura lor cognitivă și emoțională. Ele nu sunt pur și simplu comportamente învățate sau adoptate în mod conștient pentru a se conforma normelor sociale, ci mai degrabă aspecte naturale ale modului lor de a fi, care le permit să interacționeze cu lumea într-un mod care minimizează stresul și confuzia.
Exemple de deficiențe în comunicarea neurotipică și alternativele stilului autist
Elementele de comunicare specifice persoanelor autiste, precum directitudinea, explicitarea nevoilor și dorințelor, articularea detaliată și oferirea unui context clar sunt valorizate în mod intens de către psihoterapeuți în contextul terapiei sistemice, familiale și de cuplu.
Aceste stiluri de comunicare sunt considerate sănătoase și eficiente pentru toate comunitățile, inclusiv pentru cele neurotipice, datorită mai multor avantaje semnificative pe care le aduc în dinamica relațională și în gestionarea conflictelor. Ele pot oferi alternative valoroase la modurile în care persoanele neurotipice tind să comunice, aducând îmbunătățiri semnificative în calitatea interacțiunilor interpersonale.
În continuare, vom explora în ce mod comunicarea neurotipică ar putea crea probleme și deficiențe în comunicare și cum stilul de comunicare al unor persoane autiste poate reprezenta o alternativă viabilă.
Evitarea conflictului vs. comunicare directă
În multe culturi, evitarea conflictului este o trăsătură comună a comunicării neurotipice. Aceasta se manifestă prin ocolișuri, ambiguități sau chiar prin omiterea unor informații esențiale pentru a menține armonia superficială.
Pe de altă parte, abordarea directă în comunicarea autistă promovează exprimarea onestă și deschisă a gândurilor și sentimentelor, chiar dacă acestea pot fi inconfortabile. Terapeuții de familie și de cuplu recunosc valoarea acestui tip de sinceritate, care poate preveni resentimentele pe termen lung și poate clarifica rapid problemele, facilitând rezolvarea conflictelor.
Exemplu:
Într-o dispută familială, o persoană neurotipică ar putea spune: „Ești mereu pe telefon când vorbesc cu tine.”.
Aceasta este o implicație indirectă că acest comportament ar putea fi deranjant, dar nu menționează exact cum și ce stări / sentimente generează. De asemenea, acest comportament ar putea fi o simplă remarcă lipsită de încărcătură emoțională. Într-un mod mai explicit, o persoană autistă ar putea spune:
„Mă simt ignorat(ă) și neimportant(ă) atunci când faci altceva în timp ce eu mă adresez ție!”
Această exprimare directă oferă o bază clară în cadrul negocierilor sociale, parte integrantă în prevenirea sau soluționarea conflictelor.
Folosirea metaforelor vs. limbaj literal
Comunicarea neurotipică folosește adesea metafore, analogii sau expresii idiomatice care pot fi interpretate în multiple moduri, ceea ce poate duce la confuzii sau neînțelegeri. Psihoterapeuții subliniază importanța unui limbaj clar și specific, pentru a asigura că mesajele sunt înțelese corect de toți participanții la conversație. Aceste recomandări coincid cu preferințele persoanelor autiste și stilul lor de comunicare.
Exemplu:
Spunând „bătea câmpii”, o persoană neurotipică ar putea sugera că cineva nu era coerent. Pe lângă faptul că aceasta este o expresie colocvială, mesajul este ambiguu, întrucât această expresie ar putea însemna și faptul că cineva vorbea pe lângă subiect.
Pe de altă parte, o persoană autistă ar putea descrie aceeași situație spunând:
„El/ea a vorbit despre multe subiecte care nu erau relevante pentru discuția noastră.”
Adesea, o persoană autistă oferă și exemple concrete de aspecte irelevante. Această abordare, care utilizează un limbaj precis, ajută la identificarea specifică a problemei.
Presupunerile implicite vs. specificații detaliate
Persoanele neurotipice tind să presupună că anumite norme sau așteptări sunt înțelese și acceptate de toți, ceea ce poate duce la dezamăgiri și frustrări când așteptările nu sunt îndeplinite. În terapia de cuplu, se încurajează deschiderea către articularea detaliată a așteptărilor și nevoilor, așa cum este obișnuit în comunicarea autistă.
Exemplu:
O persoană neurotipică ar putea fi supărată pentru că partenerul său nu a observat că avea nevoie de sprijin emoțional, presupunând că acesta "ar trebui să știe". O persoană autistă ar spune clar:
„Am nevoie să mă asculți acum, mă simt foarte stresat(ă) și vreau să vorbesc despre asta.”
Omiterea detaliilor vs. contextualizate amplă
În conversațiile neurotipice, detaliile și contextul pot fi adesea omise, sub presupunerea că cealaltă parte deja cunoaște situația și încearcă să umple spațiile libere folosindu-se de cunoștințe sau experiențe preexistente. Terapeuții subliniază importanța oferirii unui context complet, cum fac frecvent unele persoane autiste, pentru a evita presupunerile și pentru a asigura că toată lumea are aceeași înțelegere a situației.
Exemplu:
În discuții despre planuri de viitor, o persoană neurotipică ar putea spune: „Vrem să ne mutăm într-un oraș mai mare”.
O persoană autistă ar adăuga detalii:
„Vrem să ne mutăm într-un oraș mai mare pentru că acolo sunt mai multe oportunități de muncă în domeniul meu și spitale mai bune, ceea ce este important pentru starea mea de sănătate.”
Astfel, în contextul terapiei sistemice, de familie sau de cuplu, elementele de comunicare autiste sunt nu numai acceptate, ci și promovate ca strategii eficiente pentru îmbunătățirea dinamicii relaționale. Aceste abordări oferă modele de comunicare transparentă și eficientă, care pot servi ca exemplu pentru toți membrii societății în scopul dezvoltării unor relații mai sănătoase și mai înțelegătoare.
Continuând cu analiza diferențelor dintre stilurile de comunicare neurotipice și cele autiste, aici sunt prezentate mai multe exemple care subliniază avantajele adoptării unor elemente de comunicare tipice pentru unele persoane autiste în contexte interpersonale și terapeutice.
Interpretarea literară vs. răspunsuri directe și concrete
În comunicarea neurotipică, este comun să se folosească un limbaj plin de nuanțe, care poate lăsa loc de interpretări multiple. Acest lucru poate crea confuzie sau neînțelegeri, în special în discuțiile care necesită claritate. Unele persoane autiste preferă să ofere răspunsuri directe și concrete, ceea ce poate ajuta în clarificarea rapidă a situațiilor.
Exemplu:
Într-o situație cu o încărcătură emoțională intensă, o persoană neurotipică ar putea întreba: „Poți simți ceea ce simt eu?”. Aceasta este o întrebare ambiguă care poate fi interpretată în mai multe moduri.
O persoană autistă ar putea întreba:
„Ești supărat(ă) pe mine pentru că am uitat să fac ceea ce mi-ai cerut?”
Aceasta este o întrebare specifică, care solicită un răspuns clar și direct, facilitând o rezolvare mai rapidă a conflictului.
Subtilități emoționale vs. descrieri explicite ale stărilor emoționale
Persoanele neurotipice adesea presupun că ceilalți pot înțelege și "citi" subtilitățile emoționale fără explicații verbale detaliate. Unele persoane autiste, pe de altă parte, tind să descrie explicit cum se simt, oferind detalii care pot ajuta la înțelegerea mai bună a stării lor emoționale.
Exemplu:
Într-o situație de stres, o persoană neurotipică ar putea să fie tăcută și să aștepte să fie întrebată ce nu este în regulă. În schimb, o persoană autistă ar putea spune:
„Mă simt copleșit(ă) deoarece am avut o zi lungă. Am nevoie de timp pentru a mă relaxa singur(ă).”
Această exprimare clară poate preveni presupunerile greșite și poate îmbunătăți suportul oferit de partener.
Presupuneri vs. clarificări
Comunicarea neurotipică adesea implică presupuneri bazate pe experință, cunoștințe neaplicabile în context, sau norme sociale. Unele persoane autiste preferă să solicite clarificări atunci când nu înțeleg complet ceva, ceea ce poate reduce semnificativ riscul de neînțelegeri.
Exemplu:
Dacă se discută despre planuri de viitor, o persoană neurotipică poate presupune că toți membrii familiei sunt de acord cu o propunere fără să verifice explicit acest lucru. O persoană autistă ar putea întreba:
„Sunteți toți de acord să mergem în vacanță la munte anul acesta? Vreau să mă asigur că fiecare își dorește asta.”
Aceste exemple ilustrează cum comunicarea clară, directă și lipsită de presupuneri, caracteristică persoanelor autiste, poate contribui la îmbunătățirea relațiilor interpersonale. În terapia de cuplu sau de familie, recunoașterea și valorificarea acestor diferențe în stilurile de comunicare poate duce la rezultate terapeutice superioare, promovând înțelegerea și respectul reciproc în relații.
Fundamentul psihoterapeutic al comunicării explicite
Psihoterapeuții promovează aceste stiluri de comunicare deoarece ele cultivă transparența și sinceritatea în relații, reducând astfel ambiguitatea care poate duce la conflicte sau neînțelegeri. Comunicarea directă și explicită ajută indivizii să exprime clar ceea ce gândesc sau simt, fără a lăsa loc pentru presupuneri sau interpretări eronate. Acest lucru este deosebit de valoros în terapia de cuplu sau familie, unde neînțelegerile sunt adesea rădăcina disfuncționalităților relaționale.
Claritatea ca mijloc de reducere a anxietății
De asemenea, claritatea și specificitatea în comunicare sunt esențiale pentru reducerea anxietății asociate cu incertitudinea. În relațiile unde comunicarea este neclară sau implicită, persoanele angajate în conversație pot simți o constantă stare de incertitudine și tensiune, neștiind exact ce gândesc sau simt ceilalți.
Comunicarea clară, un atribut comun în stilul autist de interacțiune, elimină această sursă de stres, permițând fiecărui membru al relației să înțeleagă precis intențiile și sentimentele celuilalt.
Eficiența în rezolvarea problemelor
Utilizarea unui limbaj clar și direct facilitează de asemenea o mai mare eficiență în rezolvarea problemelor. În loc să petreacă timp încercând să descifreze mesaje subtile sau ascunse, partenerii pot aborda direct problemele și pot găsi soluții. Această abordare este deosebit de apreciată în situațiile de criză sau când timpul este un factor critic, facilitând un dialog constructiv și orientat spre soluție.
Sinceritatea ca fundament al încrederii
Sinceritatea și deschiderea, promovate prin stilul de comunicare al unor persoane autiste, sunt fundamentale în construirea și menținerea încrederii în relații. Psihoterapeuții subliniază că relațiile bazate pe încredere și transparență sunt mai rezistente și mai satisfăcătoare. Prin încurajarea partenerilor de a fi deschiși și sinceri unul cu celălalt, se creează un mediu în care ambii se simt în siguranță să împărtășească gânduri și emoții fără frica de judecată sau represalii.
Prevenirea conflictelor latente
Promovarea unui stil de comunicare care cuprinde explicații și contexte detaliate ajută la prevenirea acumulării de resentimente și conflicte latente. În multe relații neurotipice, nevoile care nu sunt comunicate și așteptările neîmplinite pot crea resentimente care erodează relația pe termen lung. Prin adoptarea unui stil de comunicare care favorizează claritatea și deschiderea, se pot identifica și aborda aceste probleme într-un mod timpuriu, prevenind escaladarea lor în probleme mai serioase.
Aceste fundamente psihoterapeutice subliniază de ce elementele de comunicare frecvent utilizate de unele persoane autiste sunt considerate sănătoase și eficiente, nu doar pentru comunitatea autistă, ci pentru întreaga societate. Prin recunoașterea și adopția acestor stiluri de comunicare, toate persoanele pot beneficia de relații cu mai multă claritate emoțională, mai sincere și, în final, mai sănătoase.
Ar putea comunicarea autistă să ofere soluții pentru dificultățile de comunicare din comunitatea neurotipică?
Această întrebare semi-retorică merită o explorare amănunțită, având în vedere valoarea incontestabilă pe care elementele de comunicare autistă le-ar putea aduce în îmbunătățirea interacțiunilor umane la un nivel mai larg.
Identificarea și clarificarea nevoilor
În comunitatea neurotipică, multe dintre problemele de comunicare apar din incapacitatea sau reticența de a identifica și exprima clar nevoile și dorințele individuale. Comunicarea autistă, cu predilecția sa pentru explicitarea detaliată a nevoilor și dorințelor, ar putea servește ca model pentru îmbunătățirea acestei aspecte.
Prin adoptarea unei abordări directe, indiferent de context sau neurotip, persoanele ar putea să își exprime mai eficient așteptările, reducând astfel riscul de presupuneri eronate și de neînțelegeri.
Reducerea ambiguității
Comunicarea neurotipică este adesea învăluită în ambiguitate, o trăsătură care, deși poate servi ca un tampon social, adesea complică înțelegerea clară a intențiilor. Comunicarea autistă, cu preferința sa pentru un limbaj clar și lipsită de ambiguități, oferă un cadru prin care ambiguitatea poate fi redusă la minimum.
Implementarea unui astfel de stil de comunicare în practica neurotipică ar putea transforma radical eficacitatea dialogului în situații profesionale, educative și personale, facilitând o mai bună înțelegere și colaborare.
Eficiență și rezolvare de probleme
Abordarea directă și orientată spre soluții, caracteristică comunicării autiste, este extrem de valoroasă în contexte unde rezolvarea eficientă a problemelor este esențială. În lumea afacerilor, de exemplu, claritatea și abordarea directă în comunicare pot reduce timpul petrecut angajându-se în negocieri interminabile și pot conduce la decizii mai rapide și mai bine fundamentate.
Adoptarea acestor principii ar putea simplifica procesele decizionale, conducând la un grad mai mare de productivitate și satisfacție în rândul angajaților.
Creșterea autenticității în relații
Relațiile personale în comunitatea neurotipică suferă adesea din cauza lipsei de autenticitate și de deschidere în exprimarea emoțiilor și a gândurilor personale. Comunicarea autistă, cu încurajarea sa spre o exprimare sinceră și deschisă, poate oferi un model valoros pentru îmbunătățirea calității relațiilor interpersonale.
Învățând să valorificăm sinceritatea și transparența în exprimare, putem construi relații mai profunde și mai rezistente.
Promovarea înțelegerii și incluziunii
Adoptarea stilurilor de comunicare autiste în comunitatea neurotipică poate contribui semnificativ la promovarea înțelegerii și incluziunii. În contexte educaționale și sociale, unde diversitatea de experiențe și perspective este mare, o comunicare clară și directă poate facilita integrarea persoanelor din diverse medii și cu diferite abilități cognitive sau emoționale. Acest lucru ar putea duce la o societate mai echitabilă și mai deschisă.
Integrarea elementelor de comunicare autistă în normele de comunicare neurotipică nu numai că este posibilă, dar ar putea aduce beneficii semnificative în toate sferele vieții sociale. Aceasta ar putea reprezenta cheia spre o comunicare mai eficientă, mai clară și mai autentică, contribuind la construirea unui mediu interpersonal în care toți indivizii se simt înțeleși și valorizați.
Adoptarea acestor principii de comunicare ar putea transforma nu doar interacțiunile individuale, ci structura socială în ansamblul său, promovând o cultură a deschiderii și respectului reciproc.
Concluzie
În concluzie, explorarea stilului de comunicare specific persoanelor autiste ne-a oferit perspective valoroase despre cum anumite caracteristici ale acestui mod de interacțiune pot servi ca soluții eficiente pentru îmbunătățirea comunicării în comunitatea neurotipică.
Elemente precum abordarea directă, claritatea, specificitatea, și o abordare orientată spre soluții sunt toate trăsături care, deși sunt adesea instinctive și subconștiente pentru unele persoane autiste, pot fi integrate cu succes în practicile de comunicare ale persoanelor neurotipice pentru a spori eficiența și autenticitatea interacțiunilor.
Am observat diferite moduri în care aceste caracteristici ale stilului de comunicare pot reduce ambiguitatea, crescând claritatea și eficiența în dialog. În mediile profesionale și educaționale, adoptarea unei comunicări directe și lipsite de presupuneri poate facilita deciziile rapide și eficiente, precum și poate îmbunătăți colaborările. În relațiile personale, sinceritatea și transparența promovate prin comunicarea autistă pot duce la construirea de relații mai profunde și mai satisfăcătoare.
Mai mult, integrarea acestor elemente de comunicare în practicile curente poate contribui la o mai bună înțelegere și acceptare a diversității neurologice, promovând un mediu inclusiv și respectuos. Prin recunoașterea valorii stilurilor de comunicare autiste, putem deschide calea spre o societate care valorizează claritatea, eficiența și autenticitatea în toate formele de exprimare.
Astfel, acest articol subliniază nu doar importanța adaptării și învățării reciproce între comunitățile autiste și neurotipice, ci și potențialul transformativ al acestui schimb de practici de comunicare. Adoptând și valorificând elementele de comunicare autistă, societatea în ansamblu poate beneficia de relații mai clare, mai deschise și mai eficiente, consolidând astfel fundamentul pentru o coexistență armonioasă și productivă.
